Puterea unui nume

O mama vine la oficiul de asistenta sociala al primariei, urmata de 15 copii.

– Sunt ai dvs. toti? intreaba asistenta sociala.

– Da, toti sunt ai mei, zice mama vadit iritata fiindca a raspuns deja de sute de ori la intrebarea asta. Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda:

– Cristi, stai jos!

Si toti copiii se asaza. 

– Deci, zice asistenta sociala, sa incepem cu completarea formularelor; spuneti-mi numele copiilor.

– Acesta, cel mai mare, este Cristi.

– Bine, si urmatorul?

– Si pe asta il cheama Cristi.

Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe. Unul dupa altul, fiii se numeau toti Cristi. Urmeaza fiica cea mare; si ea tot Cristi. 

– Bine, zice asistenta sociala, eu recunosc aici un model tipic. Toti 15 se numesc Cristi?

– Da, asta simplifica mult lucrurile, spune mama copiilor. Cand copiii trebuie sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare: “Cristiiiiiii! Scularea!”, si cand e gata cina strig “Cristiiiiiiiiii! La masa! “, si toti copiii vin in goana. Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga strig deasemeni “Cristi, Stop!” si toti se opresc. Faptul ca am botezat toti copiii mei Cristi a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodata.

Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita:

– Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa?

– Simplu: il strig pe numele de familie al tatalui!