Zâmbete oltenești
S-au gândit oltenii să-și măreasca teritoriul, așa că s-au adunat cu toții lângă un munte și s-au apucat să-l împingă. De atâta efort li s-a făcut cald și și-au dat căciulile jos, continuând activitatea.
Un moldovean ce trecea pe acolo, văzând atâtea căciuli la un loc, puse mâna și le adună, le băgă în desagă și-și văzu de drum.
La un moment dat, un oltean se uită înapoi și zise:
– Bă, am împins destul, hai să ne oprim că… uite, nu se mai văd căciulile!
***
Doi olteni au ajuns mai târziu la un concert unde cântau pianiști din mai multe regiuni ale țării. Din moment ce ei nu aveau o copie a programului artistic, nu puteau să identifice din ce zonă este fiecare pianist.
Deodată, unul dintre ei spune:
– Acesta este un pianist oltean.
– Dar cum ți-ai dat seama?
– Simplu. Până să ânceapă să cânte a făcut ce au făcut și ceilalți pianiști, dar după ce s-a așezat, în loc să tragă scaunul mai aproape de pian, a tras pianul mai aproape de scaun!…
***
Trenul oprește într-o gară și un călător ce se credea isteț scoate capul pe geam și îl întreabă pe oltean:
– Ce gară-i asta?
– Caracal, răspunde olteanul.
– A, locul unde s-a răsturnat căruță cu proști… hahaha!
– Da, da, tot de la București venea! răspunde olteanul.
***
Se duc oltenii la primarul din Craiova, să capete permisiunea să doarmă şi ei în aşternuturi, ca toată lumea, nu pe rogojini.
– Bine, zice primarul, vă dau voie să puneţi aşternut, dar în prealabil să vă spălaţi pe picioare.
Un oltean nedumerit întreabă:
– Domnule primar, dar dacă nu avem prealabil, putem să ne spălăm în lighean?
***
Ajunge olteanul în gară şi întreabă:
– Muică, o plecat trenu’?
– Da.
– De când?
– De 4 minute.
– Eh, n-am întârziat mult…
***
Un oltean şi un moldovean se întâlnesc.
Olteanul, cânta:
– M-o făcut muica oltean, măăăăă!
Moldoveanul, râzând:
– Da’ ce voiai să te facă, ministru?
***
Aflat la o rudă în Bucureşti, un oltean iese, dimineaţa, pe balcon să-şi scuture rogojina. Din neatenţie, cade.
Speriaţi, trecătorii se adună în jurul lui.
– Ce s-a întâmplat?– îl întreavă cineva.
– Nu ştiu, neică! Abia picai şi eu!…