Zâmbete cu tâlc

Poveștile cu tâlc au fost, dintotdeauna, recomandate copiilor, dar și părinții ar trebui să le recitească din când în când, pentru că ele sunt „lecții” despre cum ar trebui să ne comportăm sau despre ce decizii e important să luăm în viață.

În plus, poveștile cu tâlc pot fi amuzante și ne oferă semnificații despre adevăratele valori ale vieții, la care nu ne-am fi gândit sau pe care, luați de vârtejul vieții contemporane, le-am uitat…

 

Într-o zi, măgarul unui fermier a căzut într-o fântână.

În timp ce fermierul se gândea ce să facă, magarul scotea ragete de disperare.

În cele din urmă, fermierul a decis că măgarul este bătrân, iar fântâna și așa nu mai are apă multa și nu merită efortul de a-l mai scoate de acolo.

Chemându-și toți vecinii, el a început să acopere fântâna, fiind sigur că așa va rezolva două probleme deodată.

Toți, înarmați cu târnăcoape și lopeți, au început să arunce pământ în fântâna.

Măgarul, înțelegând care este planul, a început să ragă și mai jalnic, dar stăpânul său, pe care-l slujise cu credință, nu dădea semne de milă.

Apoi, spre uimirea tuturor, măgarul s-a liniștit.

După încă vreo 20 de minute de aruncat pământ, stăpânul, pentru a se convinge că măgarul a murit, se uită în fântână, dar mare i-a fost uimirea când a văzut că, după fiecare brazdă de pământ care-i cădea pe spate, măgarul se scutura, după care pășea mai sus, pe statul de pământ nou apărut.

Tot așa a continuat până când fermierii au acoperit complet fântâna, iar măgarul, pas cu pas, a reușit să se salveze, ieșind la suprafață viu și nevătămat, deși obosit până la extenuare.

MORALA: În viață, oricât de multe probleme, mizerii vi se aruncă în spate, scuturați-vă de ele și mergeți mai departe! În cele din urmă vă veți ridica la lumină.

***

Odată, iepurele se lăuda în fața celorlalte animale cu rapiditatea sa de a alerga.

– Nimeni nu m-a învins încă, spunea el. Provoc pe oricine dorește să se ia la întrecere cu mine.

Broasca țestoasă a spus liniștită:

– Eu accept provocarea ta.

– Asta chiar că este o glumă bună, a zis iepurele; Aș putea să dansez în jurul tău cât este ziua de lungă.

A fost stabilită o cursă între cei doi, dar iepurele, în îngâmfarea sa, era convins că va câștiga cursa. Așa că s-a gândit să tragă un pui de somn.

În felul acesta, broasca țestoasă a trecut prima linia de sosire.

Morala: Învață să perseverenzi, să îndrăznești, să încerci chiar și atunci când totul ți se pare în zadar, și mai ales să nu fii lăudăros.

***

Undeva, într-un sat sărac din îndepărtata Japonie, trăiau mai mulţi oameni în vârstă, iar viaţa lor se împărţea între munca la cîmp şi discuţiile pe care le purtau când vremea era prea rece pentru a munci.

Aşa că zece bătrîni singuri din sat s-au decis să sărbătorească împreună seara Anului Nou, cu o cană de vin cald în mână, ca să se bucure de poveşti şi de vorbe de duh.

Dar cum niciunul dintre ei nu avea suficient vin pentru a le da tuturor de băut, au vorbit între ei şi au fost de acord să aducă fiecare câte un ulcior de vin, iar apoi să pună vinul laolaltă într-un vas mare, ca să-l încălzească şi să-l bea toată seara împreună.

Zis şi făcut. S-au despărţit şi, mergînd fiecare spre casa lui, pentru a aduce vinul, fiecare bătrân s-a gîndit:

„Vinul meu este mult prea bun ca să-l amestec cu vinul lor! Nimeni nu va şti dacă eu nu voi turna în castronul comun vinul meu atât de bun. Nu se va observa nimic şi oricum vinul celorlalţi va fi destul de bun. Va fi bine aşa. Voi duce în schimb o cană de apă.“

Şi s-au reîntâlnit bătrînii, în ajunul Anului Nou. Fiecare a adus cu el cîte un ulcior, au turnat conţinutul ulcioarelor, cu mare ceremonie, într-un vas mare, pus pe foc, pentru a-l încălzi. S-au pregătit pentru poveşti şi s-au strâns în jurul vasului, privindu-se pe furiş.

Când conţinutul vasului s-a încălzit, s-au aşezat pentru a-şi depăna poveştile, fiecare cu câte o cană cu apă fierbinte în mână.

Morala: De cele mai multe ori, viața îți oferă maximul din ceea ce deja ai oferit!

***

Într-o zi, un om foarte bogat a decis că este timpul și că fiul său este suficient de mare încât să vadă realitatea cu ochii lui, așa că l-a dus să vadă cum trăiesc oamenii săraci; poate așa va aprecia ce i-a oferit până acum. Bărbatul și fiul său au petrecut câteva zile alături de o familie săracă, într-un sat uitat de lume.

Pe drumul către casă, bărbatul și-a întrebat copilul:

– Și, fiule, cum ți s-a părut călătoria noastră în sat?

– A fost o experiență incredibilă, tati! – a răspuns micuțul.

– Acum știi cum trăiesc oamenii săraci? – a mai întrebat tatăl.

– DA! – a spus scurt și direct copilul.

– Ce ai învățat din această experiență? – a adăugat tatăl.

– Noi avem un câine, ei au doi. Noi avem luminițe în grădina din spatele casei, ei au stelele ca lumini pe timp de noapte. Noi avem o piscină pe care o folosim doar în weekenduri, ei au o baltă în care se scaldă în fiecare zi. Avem o mică bucată de pământ care este îngrădită cu sârmă și beton, ei au câmpuri libere cât vezi cu ochii. Noi avem servitori care ne fac toate poftele, ei îi servesc pe alții. Noi ne cumpărăm hrana, ei cresc fructe și legume.

Tatăl a amuțit când a auzit cuvintele fiului său.

Apoi, băiatul a adăugat:

– Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât suntem de săraci!

MORALA: Din când în când e bine să privim lucrurile prin ochii copiilor, s-ar putea să avem mari surprize…  

***

Un țăran foarte sărac merge în fiecare zi să muncească la câmp, cu vaca.

Este un om cumsecade, care trudește pentru a-și întreține nevasta și copiii.

Într-o zi, cerul se rupe în două și se dezlănțuie furtuna, iar trăsnetul îi omoară vita.

– De ce trebuie să mi se întample tocmai mie? se tânguie țăranul către Dumnezeu. Cu ce ți-am greșit? De ce m-ai pedepsit? Nu eram și așa destul de amărât?

Dumnezeu tace.

Lunile trec până se fac ani. Țăranul, din ce în ce mai sărac, merge la câmp și munceste doar cu brațele, din ce în ce mai obosite. Din când în când vine și nevasta să îl ajute și-i aduce un blid cu hrană.

O altă furtună rascoleste cerul, trăsnetul despică norii și cade peste femeie, omorând-o. Țăranul își frânge mâinile, cuprins de deznădejde, și strigă cu ochii la cer:

– De ce? Ce-am mai făcut? Sunt tare sărac și tare credincios! De ce mi-ai omorât femeia? Răspunde-mi! Cu ce ți-am greșit?

Deodată, o lumină orbitoare străpunge norii cei negri și se aude glasul lui Dumnezeu:

– Nu mi-ai greșit cu nimic. Doar că, din când în când, mă scoți din minți…

Morala: Uneori e nevoie să „te faci frate cu Dracul”, ca să poți trece puntea…

 

*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.