Cugetări marca Mușatescu

Celebrul prozator, epigramist, dramaturg și umorist român Tudor Mușatescu (22 februarie 1903/4 noiembrie 1970), a rămas în amintirea tuturor nu doar prin operele pe care le-a lăsat posterității, ci și pentru „vorbele de duh” cu care-și întreținea convivii sau le-a „pus” în gura personajelor sale… A publicat chiar un volum de aforisme sub titlul „Fiecare cu părerea lui”. Să rememorăm și noi câteva dintre ele…

 

*Unii trăiesc gratis, alții degeaba. Dacă într-o vorbă îndeși mai mult decât încape, devine vorbă goală.

*De ce prostul e mărginit, când prostia e nemarginită?

*Bănuitorul se trezește înaintea ceasului deșteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

*În fiecare zi de primavară, când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.

*Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcțiune.

*Dragostea: Bătăi de inimă pentru dureri de cap; Sentimentul care vine în galop și dispare în varful picioarelor.

*Femeile nu înșeala, ele compară.

*Lanțurile au redactat definiția libertății.

*O idee bine clocită trebuie să facă adepți, nu pui.

*Când stai de vorbă cu proștii, numai duminica e o adevarată sărbătoare.

*De ce au militarii acte de stare civilă?

 

 

*Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mișu a fost numai un fost.

*Ca să măsori distanțele, trebuie să le și străbați.

*Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

*Nu sunt sensibil la frig. Chiar și gerul mă lasă rece.

*E frumos să fii bun, dar trebuie să fii și bun la ceva.

*Numai după invidia altora îți dai seama de propria ta valoare.

*Fericirea se trăiește numai de la o clipă la alta. Între ele, bagă intrigi, viața.

*Lașitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

*Plictiseala lungește ziua și scurtează viața.

*Planta care le provoacă insomnii unora: laurii altora.

*Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

*Adevărații cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-și pună sângele în mișcare.

 

*Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

*În ziua victoriei, nu uita să-ți amintești și de înfrângerile anterioare.

*Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

*Amintirile unora se numesc remușcări.

*Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.

*Amintirile sunt asemenea cărților din biblioteca ta. Cauti câte una, când nu mai ai nimic nou de citit…

*N-am cerut vieții nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Și tot ce n-am avut, mi-a furat.

*Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

*Una e să crezi și alta e să fii credul.

*Una e să ceri, alta să cerșești și cu totul altceva să revendici.

*Amabilitatea adevarată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter și apoi una de educație.

*Nu plânge fără motiv. Și mai ales, nu plânge când ai motive.

*Când ți se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

 

*Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează.

*Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea pe care, cu una singură, o duci la gură?

*Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe.

*Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmați pentru viață.

*În fiecare tren al lumii, viața circulă pe compartimente.

*Era atât de urât, încat atunci când se stramba, părea mai drăguț.

*Când privești marea, gândul o ia în derivă.

*Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoști și eu nu te recunosc.

*Poti să fii într-o ureche și totusi foarte serios la treabă: dacă ești ac.

*Noaptea, viteza gândului circulă în ani-întuneric.

*Și dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt și vulturi pleșuvi?

*Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

*Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare…