Jale de iarna
Intr-o zi geroasa de iarna, un urs e trezit din hibernare de strigatul jalnic si perseverent al unui iepuras:
– Caluleee, caluleee! Aoleuuu! Caluleee!…
Suparat, ursul scoate capul din vizuina si se rasteste la iepuras:
– Ba, Iepurila, taci naibii din gura! Nu vezi ca urli langa o pestera de ursi? Doar stii ca pe vremea asta noi, ursii, hibernam!
Iepurasul tace o vreme, dar apoi incepe iarasi:
– Caluleee, caluleee!… Aoleeeeu!… Caluuutuleee!
Suparat, ursul iese din vizuina cu totul si se repede spre iepuras, zbierand:
– Mai, nenorocitule, nu vezi ca esti o farama de carne?! Tu te pui cu mine?!
Iepurasul parca a asurzit:
– Caluleee, caluleee! Calutuuleee!
In avantul lui, ursul e gata sa puna gheara pe iepuras, dar acesta se fereste cu iuteala, iar ursul, din cauza inertiei, cade intr-o prapastie ce se afla in spatele iepurasului. Iepurasul se apropie de prapastie, priveste in jos si incepe sa strige jalnic:
– Ursuleee, ursuleee!… Valeeeeu… ursuleee!…