Mustrari de constiinta

Doctorul Ionescu avusese, in tinerete, o relatie intima cu una dintre pacientele lui si se simtea vinovat, de multa vreme. Oricat de mult incercase sa uite aceasta intamplare, nu reusea. Era mereu coplesit de sentimentul de vina si de tradare a juramantului profesional.

Din cand in cand auzea acea voce calma, din interiorul lui, care-i spunea:

– Nu te mai stresa! Ce atatea mustrari de constiinta? Nu esti primul medic care s-a culcat cu o pacienta si nu vei fi nici ultimul. Si esti burlac. Asa ca asta e…

Dar, invariabil, o alta voce, mai putin calma, il readucea la realitate:

– Ionescule, nu uita ca esti medic veterinar…