REPORTAJUL DE DUMINICA: Roze, sanatate si culoare

Florilor comestibile le sunt asociate efecte benefice asupra sanatatii, iar bucataria din flori merita sa fie considerata o lume rafinata care ofera arome cunoscute sau unele de care n-am auzit.

 

Am stat si m-am gandit indelung cum pot sa va alung temerile fata de ceea ce a fost si ce este inca in judetul Buzau dupa o saptamana de viscol, zapada si ger crunt. As fi putut sa va poftesc in casa unor batranei care m-au primit si pe mine in zilele acestea atat de aspre, sa va fac cunostinta cu ei si sa intram putin in viata lor, intr-o iarna care depaseste inclusiv amintirile lor. Sa va convingeti ca indiferent de varsta, buzoianul este om gospodar si nu asteapta, ca intr-o traditie de trei ani deja instituita, sa ninga pentru a primi paine, conserve, apa si, eventual, lemne.

Ierni asa grele au fost dintotdeauna si oamenii le descriu ca pe o mare bogatie. Inainte nu exista loc si timp de vaitat, oamenii aveau grija asa cum puteau de gospodariile lor. Batranii la care mi-am incalzit cateva minute mainile zilele acestea si-au cumparat din timp si lemne, faina si malai. Pompa din curte le-a inghetat, asa ca topesc zapada si beau apa racita. Si ei… si animalele.

 

Nu cred ca as fi reusit sa va dau sentimentul de bine, cald, frumos si viu, de primavara pe care e clar ca ne-o dorim acum, daca am fi mers impreuna in casa unor oameni simpli care stiu sa traiasca atlfel iarna.

Dar cand vorbesti despre trandafiri, intr-un alt mod se deschide sufletul! E vorba de un miros pe care l-am simtit pana la inceput de ianuarie in gradina, de culoare pe care nu o gasesti in alte flori si despre o noblete sora cu reginele din cartile de povesti ale copilariei. Si mai picuram un dram de sanatate, rupt dintr-o carte de exceptie a doamnei Maria Ivascu. Invatam sa gustam florile si sa le introducem in alimentatie. Nici nu stiam, pana cand am citit aceasta carte, ca albastrul lipseste din bucataria noastra.

In codnitiile in care in 2025 vom avea o crestere demografica de 6,4 miliarde de oameni, spune doamna, e bine sa introducem florile in alimentatie. In judetul Covasna, spre exemplu, de la moda a devenit trend si acum este o obisunuinta ca in restaurante sa primeste snitele de flori de dovleac sau flori de dovleac umplute.

 

Facem primul pas spre abatuta campie taiata in lung de cel mai inzapezit drum, 22 Rm. Sarat-Braila. Nu tinem cont ca zapezile ne pot da peste cap realitatea, ci dam timpul o luna in urma, cand era o falsa primavara si trandafirul inca isi inalta capul imbobocit printre butasii de vita-de-vie. Dimineata era frig, cu minus in termometre, iar la mijloc de zi, frumoasele roze incepeau timid sa se deschida. La Balta Alba, traditia cultivarii trandafirilor merge in urma, in perioada comunista, cand fiecare localitate chiar avea specificul ei si putea contrbui la bunastarea comuna cu ceva anume.

Balta Alba avea pepiniere de trandafiri. Acolo a lucrat si o parte din familia lui Adrian Zamfir. Oamenii din zona ii cunosc bine si spun ca se pricep sa altoiasca asa cum vreo doi-trei din comuna mai stiu. Inainte de 1989, rozariul era o imensa intindere in care erau obligati sa lucreze si priceputii si nestiutorii. Zilieri si specialisti. Unchiul lui Adrian l-a inzestrat pe el sa continue munca frumos mirositoare si in sistem privat, adica pentru familia lui. Acum, mai cultiva trandafiri pe mai bine de patru hectare doar Adrian si Vasilica, sot si sotie, ajutati de cativa oameni care ingrijesc campul.

 

Pe o vreme intre toamna si iarna, in campul cu roze cam trecute dar cu amintirea exploziei de culoare din vara, Adrian devine ganditor. Ca sa obtina un butas de trandafir, asteapta trei ani. Pana la inghet, sotii Zamfir au plantat trandafiri. Campul pare parasit, insa e plin cu trandafiri de calitate. Altoiti. Dintr-o parte scot, in alta planteaza sau vand. Trandafirii lor de soi au ajuns in tot judetul Buzau, in gradini publice si private, dar au trecut si granita zonei. Daca iti intrebi vecinul care planteaza trandafiri de unde ii are, iti spune de baiatul de la Amara, care are peste 20 de soiuri de roze si nu balta cu namol sapropelic, asa cum ne-am fi asteptat, tinand cont de specificul de odinioara al zonei. In familia lui Adrian, cultivarea acestor flori se afla la cea de a treia generatie. „Eu, de cand eram mic altoiesc. De pe la sapte-opt ani. Ma chema bunicul in teren. Munceam vara si toamna imi laum haine de scoala. Aveam si eu banii mei”, spune tanarul si ochii-i lucesc de satisfactia lucrului bine facut.

Vasilica, sotia lui Adrian, aparent timida, a stiut bine sa se adapteze la viata de campie, ea fiind munteanca. „Mie imi place soiul Monica. E portocaliu. Dar fiecare are farmecul lui”, zice femeia, cu gingasia cu care alinti un copil.

 

Trei ani dureaza sa obtii un butas de trandafir. In primul an, sotii Zamfir seamana samanta de maces. In anul doi altoiesc si abia in anul trei se bucura de rodul muncii. Baccara sau Queen Elizabeth sunt alte doua soiuri. Cel cu nume de regina este chiar preferatul locatarei de la Buckingham. La Amara ii este bine si infloreste ca un conducator.

„Familia noastra a avut traditie in cultivarea trandafirilor. Bunicii, parintii si noi. Dupa Ceausescu, unchiul meu a ramas cu pepiniera. Atractia locului e acum pepniniera mea de trandafiri. Mai sunt si cativa fermieri. Sa veniti in iulie sa vedeti ce frunusete! E colorat si miroase fantastic. A fost un an bun. Am mai scapat si de intermediari si ne e bine. Am depus oferte si chiar vindem. Acest teren a fost cultivat dintotdeauna cu trandafiri. In 2003 am renuntat la serviciu si am pus trandafiri. Vreau sa pun si garduri vii si rasinoase pe langa trandafiri. Altoiul il luam din pepiniera. Sunt soiuri mostenite si aduse din afara tarii. Sunt trandafiri altoiti pentru gradini si parcuri. Fac meseria aceasta din placere pentru ca sunt silvicultor. Am inccercat sa aplic si pentru bani europeni, dar cei ca noi, cu cateva hectare, nu sunt atractivi pentru firmele care scriu proiectele de finantare. Ne-ar trebui pentru sistem de picurare pentru multe”, ne familiarizeaza Adian cu istoria trandafirului pe care-l creste.

 

Din Amara cea frumos miroasitoare din iunie si pana toamna tarziu sau mai bine-zis din paradisul Vasilicai, mergem spre Pietroasele. Cu cativa ani in urma, la Statiunea Vitivinicola Pietroasa lucra doamna Maria Ivascau. O  doamna atat de sensibila precum un trandafir. La propriu. Mi-a daruit o carte, in schimbul promisiunii ca o citesc si ma intorc sa discutam. Au intrat zilele in sac si eu acolo nu am mai ajuns. Dar cartea am citit-o. Cartea se numeste Flori comestibile, sanatate si culoare.  In pledoaria sa pentru flori, Maria Ivascu scrie asa: Florile sunt utilizate in alimentatie de secole, sub diverse forme, marinate, confiate, conservate in solutii dulci, macerate si in stare proaspata.

Florilor comestibile le sunt asociate si efecte benefice asupra sanatatii, iar bucataria din flori nu merita sa fie considerata o fantezie, caci ea reprezinta o lume rafinata si ne ofera arome care ne amintesc de unele pe care le cunoastem, ori de altele, de care n-am auzit. Cele mai frumoase flori decoreaza platourile si bauturile. Cele mai mici si mai gratioase sunt incluse in cuburi de gheata sau decoreaza paharele cu vinuri seci.

 

In flori exista uleiuri esentiale: in mac, rosmarin, musetel, lavanda, menta, salvie cimbrisor; substante flavonoide in flori de arnica, calendula, primula, de soc, de gherghine, salcam, tei sau musetel; pigmenti in florile de hibiscus, de nalba, de bujor. Numeroase boli sunt cauzate de deficiente ale sistemului de aparare al organismului. In lumea plantelor se cauta substante ce stimuleaza anumite secvente ale sistemului imunitar.

Nalba are continut moderat de polifenoli totali, continut excelent de antociani si continut foarte bun de flavonoide. Florile ei, cristalizate, se folosesc pentru decor, iar proaspete pentru salate si deserturi.

Papadia are continut moderat in polifenoli totali, antociani, si ridicat in flavonoide. Florile proaspete de papadie se folosesc in salate, sandvisuri, omlete si ceaiuri.

Trandafirul are continut ridicat de polifenoli totali, mediu in antociani si ridicat in taninuri si flavonoide. Florile proaspete au cea mai variata intrebuintare dintre toate florile comestibile. Ajung in sirop, serbet, dulceata, marmelada, otet aromat. Florile cristalizate sunt folosite la decor sau in deserturi.

 

Spre deliciul copiilor, Maria Ivascu ofera si retete cu flori comestibile, pe ideea ca prezenta unei flori pe farfurie, in salata, chec sau in macare agita papilele si celor mai pretentiosi adulti sau copii.

Spre exemplu, din flori pot fi preparate bomboane. Din caltunasi, menta sau narcise se pot face bomboane cu gust deosebit. Fierte in putina apa, se amesteca apoi cu zaharul si, pasta obtinuta, fie se usuca in alveole speciale, fie se modeleaza cu mana si se da prin zahar tos. Se pastreaza in cutii inchise.

Zic eu ca ambele povesti sunt atractive. Cartea merita tinuta pe raftul din bucatarie si rasfoita mereu. Iar lectia tinerilor din Amara trebuie si ea retinuta si aplicata ca una de succes, in codnitiile in care mana intinsa a inceput sa fie o practica neplacuta in zona Buzaului.