Corupția la români
La un proces de corupţie la nivel înalt, procurorul îl atacă pe unul dintre martori:
– Este adevărat, întreabă el cu ton ridicat, că ai acceptat cincizeci de mii de euro ca să compromiţi acest caz?
Martorul se uită netulburat pe fereastră, ca şi cum nu ar fi auzit întrebarea.
– Este adevărat că ai acceptat cinci mii de euro ca să compromiţi acest caz? repetă procurorul şi mai tare.
Martorul tot nu răspunde.
Judecătorul se apleacă spre el şi îi spune:
– Domnule, vă rog să răspundeţi la întrebare.
– O, spuse martorul, am crezut că vorbea cu Dumneavoastră.
***
Exasperat de cadourile pe care le primea de la pacienţi, un doctor a scris mare pe uşa cabinetului: „Nu beau bomboane. Şi nici flori!”.
***
Se face un top al celor mai corupte ţări. Spre surpriza generală, România iese doar pe locul al doilea. De ce?
-?!?
-A dat şpagă să nu iasă prima.
***
Scrisoare de la Finanţe: Suntem nevoiţi să vă returnăm declaraţia fiscală cu rugămintea să o revizuiţi şi să faceţi corecturile necesare.
Nu putem accepta răspunsul dumneavoastră de la rubrica „Persoane aflate în întreţinere” unde aţi trecut: Guvernul, Parlamentul, funcţionarii administraţiei locale, judeţene şi de stat precum şi câteva milioane de asistaţi sociali de etnie romă.
***
Care este diferenţa dintre mită şi dar?
*Un dar este atunci când cel care primeşte spune: „Mulţumesc!”, iar cel care dă spune: „Să nu mai vorbim despre asta!”.
*O mită este atunci când cel care dă spune: „Mulţumesc!”, iar cel care primeşte spune: „Să nu mai vorbim despre asta!”.
***
De la un timp, corupții din pădure au început să se teamă de DNA. Într-i zi, ursul în vede pe melc fugind, cât îl țineau puterile, așa că îl întreabă:
– Melcule, unde fugi aşa repede?
– Mă caută DNA să mă aresteze.
– De ce?
– Păi, eu am casă, mama casă, tata casă, fatele meu are casă…
Ursul începe să fugă şi el, după ce s-a gândit un pic la ce a spus melcul.
Pe drum se întâlneşte cu cocostârcul.
– Ursule, de ce fugi?
– Mă caută DNA să mă aresteze. Eu am blană, mama are blană, tata are şi el blană…
Se gândeşte cocostârcul şi se pune şi el pe fugă.
Se întâlneşte cu maimuţa care îl întreabă:
– Cocostârcule, ce-ai păţit de fugi aşa tare?
– Fug să nu mă aresteze DNA. Eu trăiesc pe picior mare, mama trăieşte pe picior mare, tata la fel…
Fără să gândească, maimuţa se pune pe fugă. Când oboseşte se opreşte pe loc şi spune:
– Eu de ce fug? Eu sunt în fundul gol, mama e în fundul gol, tata e în fundul gol, bunicii la fel…
