Sfântul Apostol Andrei – ocrotitorul românilor, dă starul Sărbătorilor de Iarnă

Ziua Sfântului Apostol Andrei este Sărbătoare Bisericească Națională și are o semnificație aparte pentru români, Sfântul Andrei fiind considerat ocrotitorul României, pentru că a răspândit cuvântul Domnului la noi în țară.

 

Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat”, este prăznuit în fiecare an pe 30 noiembrie. Sărbătoarea religioasă are o semnificație deosebită pentru poporul român, deoarece Sfântul Andrei este cel care a adus crestinișmul pe meleagurile noastre și de aceea este considerat părintele spiritual al românilor și ocrotitorul României.

Sfântul Apostol Andrei s-a născut la Betsaida și i s-a alăturat Mântuitorului împreună cu fratele său, Sfântul Petru, cei doi devenind primii Apostoli ai lui Hristos. Înainte de a fi „întâiul chemat” între Apostoli, el i-a fost ucenic Sfântului Ioan Botezătorul și a propovăduit Învăţăturile Domnului.

După ce Mântuitorul a înviat şi S-a înălţat la cer, apostolii au plecat în lume să răspândească Cuvântul Domnului, iar Sfântului Andrei a răspândit învățăturile creștine pe teritoriile din jurul Mării Negre, ajungând și în Dobrogea de astăzi, unde a hirotonit preoţi și episcopi care au dus mai departe mesajul creștin, populației dacice dintre Dunăre și Carpați. De aceea, Sfântul Andrei este considerat apostolul românilor.

Sfântul Andrei a răspândit cuvântul Domnului până la finalul vieţii, când a murit ca martir în orașul Patras din Grecia, unde a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Învăţăturilor sale au rămas însă vii în inimile creștinilor și mai ales ale românilor, până în ziua de astăzi.

 

Sfântul Apostol Andrei este cunoscut și ca ocrotitorul României, el fiind cel care a propovăduit Evanghelia şi cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Stau dovadă toponimele din zona Dobrogei, precum Peştera Sfântului Andrei – cea mai veche biserică creştină de pe teritoriul României, considerată Bethleemul creştinismului românesc, şi Pârâiaşul Sfântului Andrei.

Se spune că, tot timpul în care a fost pe teritoriul românesc pentru a propovădui cuvantul Evangheliei Mantuitorului, Sfântul Andrei a locuit într-o peşteră, aproape de localitatea Ion Corvin din judeţul Constanţa. Peştera Sfântului Apostol Andrei face parte din aşezămintele sfinte de pe ambele maluri ale Dunării (Dervent, Silistra, Axiopolis, Galaţi etc.), unde Sfântul a întemeiat biserici şi a hirotonit preoţi. A fost transformată în biserică, iar în 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău.

În 1944, peştera a fost resfinţită şi redată cultului, prin construirea unei turle şi a unui zid de protecţie. În pronaosul actualei biserici din peşteră se afla un pat scobit în piatră, pe care se spune că dormea Sfântul Apostol Andrei. În prezent, oamenii aflaţi în suferinţă vin la această peșteră pentru a se ruga şi a se aşeaza pe patul Sfântului Andrei, considerând că astfel sunt mai aproape de Sfânt și vor fi binecuvântați de acesta.

 

Ziua Sfântului Apostol Andrei marchează debutul Sărbătorilor de iarnă. Acestea vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, cu Sărbătoarea Crăciunului – 25 decembrie, cea a Sfântului Ștefan – 27 decembrie, apoi cu cea a Sfântului Vasile cel Mare – 1 ianuarie și se încheie cu Boboteaza și cu Sfntul Ioan, pe 6 și 7 ianuarie, în anul următor.

Numele Sfântului Andrei este derivat din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Pe 30 noiembrie, românii se reconectează la tradiţii şi îşi sărbătoresc apropiaţii care poartă numele primului apostol, ducând mai departe povestea Sfântului Andrei, ocrotitorul ţării. Peste 700.000 de români care poarta numele Andrei, Andreea sau derivate din acestea își sărbătoresc în această zi onomastica.

Sănătatea Buzoiana urează tuturor celor ce poartă numele Sfântului Andrei LA MULTI ANI cu sănătate!

 

Credincioșii se pregătesc intens pentru această zi, încă din Ajun. Noaptea Sfântului Andrei este marcată de obiceiuri, tradiții, superstiții spectaculoase, de sorginte precreștină. Este noaptea în care se fac farmece, noaptea în care se spune că se deschid hotarele dintre cele văzute și cele nevăzute. Se crede că în noaptea Sfântului Andrei, spiritele celor stinşi din viaţă se amestecă printre oameni. Pentru a se proteja de spiritele răuvoitoare şi a le ţine la distanţă de cei dragi, românii apelează cu încredere la vrăji şi la usturoi. Tot pentru a ține departe de case duhurile rele prin curți se lasă firimituri. Astfel, strigoii găsesc hrană și nu ar mai încerca să intre în case.

Se spune că în noaptea Sfântului Andrei „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”, aducând calamități, boli și nefericire. Pentru a le zădărnici planurile, usturoiul este folosit pentru aparărea gospodăriei. Pe vremuri, ușile și ferestrele casei, grajdurile, cotețele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau se atârnau cununi împletite de usturoi la streșini, deasupra ușilor și ferestrelor. Pragurile, uşile şi ferestrele sunt elemente importante în cultura tradiţională şi au o aură simbolică, fiind situate la graniţa dintre forţele binelui şi forţele răului. Tot pentru protecţie, de Sfântul Andrei se întorc cu gura în jos toate vasele din casă, iar în apa şi nutreţul animalelor se varsă agheasmă şi se pune busuioc.

 

Este perioada în care oamenii află cum va fi anul următor, de aceea, în seara de 30 noiembrie pun grâu la încolțit, iar în funcție de cât de mare și frumos crește acesta până la Revelion, se crede că așa va fi de norocos și de sănătos în anul viitor, cel care l-a pus.

Un alt mijloc de previziune pentru anul viitor este folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolțite sunt semn de bogăție.

Tot în această zi se pun în apă crenguțe de vișin sau de cireș, iar dacă acestea înfloresc până la Anul Nou, înseamnă că anul viitor va fi unul roditor, va aduce cu el belșug și bucurie pentru casă și pentru cei care locuiesc în ea.

Totodată, condițiile meteorologice din noaptea Sfantului Andrei pot prevesti cum va fi iarna: dacă afară este senin și cald, iarna va fi blândă, dar dacă se arată un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie, acestea sunt semne de iarnă cu troiene mari.

 

Fetele care vor să-și afle ursitul, ascund sub pernă busuioc sfințit, astfel încât chipul acestuia să le apară în vis. . Dacă ştiu deja pe cine vor drept soţ, tinerele aşteaptă până la miezul nopţii, când întorc un ulcior cu gura în jos şi lasă câţiva cărbuni încinşi pe fundul acestuia, în timp ce rostesc o incantaţie menită să le cucerească definitiv ursitul. O altă tradiţie spune că fata care va ţine în mână două lumânări aprinse şi va privi într-un pahar cu apă care conţine o verighetă sfinţită de cununie va vedea la rândul ei cum arată iubitul sortit. Alte fete încearcă să zărească măcar câteva crâmpeie din ceea ce le aşteaptă în viitor aşezându-se dezbrăcate între două oglinzi, ţinând în ambele mâini lumânări aprinse. La miezul nopţii, în oglinda din spate se spune că li se va înfăţişa viitorul.

Tot fetele trebuie să frământe un colac și să pună în mijlocul lui un usturoi. Acesta trebuie pus la căldură. Dacă peste o săptămână, usturoiul o să răsară, fata va avea un an cu noroc. Altfel, nu se anunță un an prea bun.

 

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii se adună în haită și încep să vorbească, își pot mișca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că acești oameni vor fi atacați de lupi și se vor transforma în vârcolaci.

Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate cu ajutorul unor cruci confecționate din ceară de albine.

Tot în această noapte, paradoxal, se poate apela la duhurile rele pentru a afla identitatea unor hoți sau criminali, ori locul unde s-au pierdut lucruri sau oameni. Postul de trei zile, lumânările, bănuții din argint, apa sfințită, într-un cadru marcat de moarte – cimitirul satului, sunt elementele folosite în această practică ritualică ce poate fi săvârșita însă doar de persoane cu mintea puternică.

Până la Crăciun, femeile nu mai țes și nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.