Elefantul și furnica
Povestea spune că în junglă trăia un elefant mare şi răutăcios și arogant, care subestima orice alt animal mai mic decât el.
Tot acolo trăia şi o familie de furnici care, în fiecare dimineaţă plecau în căutarea hranei şi de fiecare dată, la întoarcere, vedeau cum elefantul îşi bătea joc de alte animale din junglă.
Într-o zi, când familia de furnici se întorcea acasă de la muncă, elefantul a aruncat peste ele o trompă plină de apă.
– Nu ar trebui să faci rău altora în felul ăsta!, s-a plâns una dintre furnici.
– Taci din gură, furnico!, i-a răspuns elefantul, nervos.
Furnica tăcu din gură şi îşi continuă drumul, dar se hotărî să îi dea o lecţie elefantului.
A doua zi, când elefantul dormea, micuţa furnică se strecură încet în trompa lui şi începu să îl ciupească.
Elefantul se trezi atunci și încercă din răsputeri să scape de furnica intrată în trompă, dar era imposibil. Un animal atât de mare nu putea să scape de o mică furnică.
Atunci, elefantul a început să plângă şi să îşi ceară scuze pentru comportamentul său.
– Sper că acum înţelegi cum se simt alţii, atunci când tu îi răneşti, îi zise furnica.
– Da, înţeleg, înţeleg!, plângea elefantul, rugând-o încă o dată pe furnică să iasă afară.
Furnicii i se făcu milă de elefant şi ieşi în cele din urmă din trompă.
Din acea zi, elefantul a încetat să îşi mai bată joc de celelalte animale de junglă.
***
Un mușuroi de furnici se bate cu un elefant. Fiecare încearca să-l muște, să-l gâdile, să-l ciupească, făcea ce putea.
La un moment dat, una dintre furnici ajunge pe gâtul elefantului. Celelalte, disperate, încep să-i strige:
– Sugrumă-l, sugrumă-l!
***
Un elefant și o furnică jucau fotbal. La un moment dat, elefantul o calcă pe furnică:
Elefantul: – Scuză-mă, nu am vrut…
Furnica: – Ei… nu-i nimic! Se putea întampla și invers!
***
O furnică stătea necăjită pe marginea unui râu, deoarece nu putea să treacă pe malul celălat. Deodată îl zărește pe elefant.
-Elefantule, elefantule, te rog, trece-mă și pe mine pe malul celălalt.
Elefantul o trecu.
– Mulțumesc, mulțumesc, elefantule! -zise furnica
– Hai, lasă vrăjelile și dezbracă-te! -zise elefantul.
***
Două furnici fumau iarbă. La un moment dat apare elefantul. Când îl văd, furnicile izbucnesc în râs. Și râdeau de nu se mai opreau…
Elefantul, mirat, le întreabă:
– Ce ați pățit măi, de râdeți așa?
– Wahahahaha… elefantule, vezi tu firmitura asta de pâine?
– Da.
– N-ai curaj să te sui pe ea!
Elefantul pune un picior pe ea și zice:
– Poftim că m-am suit!
– Wahahaha… elefantule… cat ești tu de mare… n-ai curaj să iei cealaltă firmitură de pâine de pe jos și să ți-o pui în cap!
Elefantul ia și cealaltă firmitură de pâine de pe jos și și-o pune pe cap.
– Wahahahahaha… furnicile nu se mai opreau din râs.
Elefantul:
– Măi, dar acum ce mai este?
Furnicile:
– Mamăăăă… câta sandvișul!
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.
