Microbiști

Trei bătrâni microbişti înrăiţi, un belgian, un portughez şi un român, se duc să se roage pentru echipele lor naţionale de fotbal la un „altar al minunilor”.

Merge mai întâi portughezul şi, după ce se roagă în genunchi cu multă ardoare pentru echipa sa, îl întreabă pe Dumnezeu:

– Doamne, spune-mi, când o să fie campioană mondială echipa Portugaliei? 

Minune, Dumnezeu îi răspunde:

– Fiule, în următorii 10 ani, Portugalia va fi campioană mondială! 

– Mulţumesc, Doamne, dar eu voi fi mort atunci, zice microbistul cu regret. 

Belgianul face şi el acelaşi lucru: se roagă pentru echipa lui şi, la final, pune aceeaşi întrebare.

– În următorii 20 de ani, răspunde Dumnezeu, Belgia va fi campioană. 

– Oho, dar eu voi fi mort atunci, răspunde cu regret belgianul. 

Românul se roagă şi el cu şi mai mare ardoare, cu şi mai multă smerenie pentru echipa sa naţională, iar în final pune întrebarea cheie.

După un moment de gândire, Dumnezeu îi răspunde:

– Oho, eu voi fi mort atunci, fiule!

***

Ionuț era mare microbist. Într-o zi, când aștepta împreună cu tatăl său să intre în cabinetul medicului oftalmolog pentru un consult, copilul își întreabă tatăl:

– Tată, ce se întâmplă cu un fotbalist atunci când nu mai vede bine? întreabă Ionuţ.

– Devine arbitru, răspunde tatăl.

***

Doi bărbați în vârstă de 90 de ani, Ion și Vasile, au fost prieteni toată viața lor.  Când Vasile se afla în pragul morții, Ion îl vizita mereu. Într-o zi îi spune:

– Vasile, am iubit amândoi fotbalul toată viața noastră, am jucat împreună în fiecare sâmbătă atât de mulți ani, așa că te rog fă-mi o favoare când ajungi la cer, cumva trebuie să găsești o cale și să-mi spui dacă există fotbal acolo!

– Ion, ai fost cel mai bun prieten al meu de mulți ani, dacă este posibil, o să-ți fac această favoare.

În scurt timp, Vasile moare. A treia zi, la miezul nopții, Ion se trezește din somn de un sunet de trâmbiță, vede o lumină albă strălucitoare și aude o voce care îl strigă:

– Ion, Ion!

– Cine este?

– Ion, eu sunt, Vasile!

– Nu ești Vasile, Vasile tocmai a murit!

– Ți-am spus, trebuie să mă crezi, eu sunt, Vasile!

– Bine, Vasile, unde ești?

– În cer, ascultă, am o veste bună dar și una proastă!

– Spune-mi mai întâi vestea cea bună!

– Vestea bună este că există fotbal în ceruri. Toți vechii noștri prieteni care au murit înaintea noastră sunt aici, avem mereu timp de primăvară, nu plouă, nu ninge, și cel mai bine, putem juca fotbal în continuu, fără să obosim!

– Este fantastic, e dincolo de visele mele cele mai sălbatice! Și acum, care este vestea proastă?

– Ești în echipă pentru meciul de mâine…