Mohammad neamtul
Ajuns in Berlin, Mohammad, imigrant musulman, statea ghemuit pe vine si scuipa toata ziua pe jos, dezamagit ca nu a gasit aici ceea ce spera. Dintr-o data apare o zana si-i spune:
– Sunt zana social-liberal socialista! Am venit la tine, ca sa-ti indeplinesc trei dorinte!
– Uite, ce dinti am in gura! Vreau sa-i am pe toti reparati!
Nici n-a terminat bine Mohammad sa rosteasca aceste cuvinte prima dorinta i-a si fost indeplinita, imediat a fost promulgata legea privind tratamentul si protetica gratuita pentru strainii asistati social, iar gura lui a inceput sa straluceasca la fel ca zapada, facndu-i un zambet ca de Hollywood.
– Mi-e dor de cele patru neveste si cei cincisprezece copii, precum si de parinti, frati si surori, si inca de parintii, fratii si surorile sotiilor mele! Vreau ca noi toti sa locuim într-o vila de lux si sa avem o multime de bani!
Nici n-a terminat bine Mohammad, ca s-a si pomenit intr-o vila frumoasa. Pe masa era textul legii cu privire la reintregirea familiei pentru strainii asistati social si multe chitante bancare cu informatii despre beneficiile primite. Casa era complet mobilata si utilata cu aparatura electronica necesara, in conformitate cu Legea privind ajutorul pentru achizitionarea de mobilier si aparate de uz casnic, acordat strainiilor asistati social in Germania democratica.
Fericit, Mohammad aproape nu stie ce sa mai ceara zanei la ultima dorinta. Si a rugat-o:
– Vreau sa fiu un german adevarat si nu numai de cetatenie. Vreau sa fiu blond, cu ochi albastri, iar numele meu sa fie Fritz Schulz!
Inainte de a termina de spus, toate au disparut, iar el insusi s-a pomenit iar ghemuit si scuipand pe jos, printre dintii gauriti.
– Ce s-a intamplat? – a intrebat-o el pe zana.
– Nu ti-e rusine, domnule Schulz, sa cersesti de la stat?! Trebuie sa-ti porti singur de grija! Mergi si cauta-ti un loc de munca!
