Răbdare de educatoare…
Un copilaș încearcă să își încalțe cizmulițele, după ce educatoarea le-a spus copiilor să se pregătească să mergă afară, să se joace cu zăpadă… Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicicum să intre. Educatoarea a reușit să îl încalțe cu mari eforturi, de aceea, aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dal sunt puse invels…
Într-adevar, cismulițele erau puse greșit… Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, dar educatoarea a reușit să își păstreze calmul până când cizmulițele au fost din nou încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia.
Băiețelul însă îi zice:
– Doamna, să știi că cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să țipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe. Când s-a terminat chinul descălțatului, băiețelul i-a spus:
– Sunt cizmulițele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum, educatoarea nu mai știa ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reușit totuși să strângă suficientă rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele. Când, în sfârșit, l-a încalțat pe copil, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun, ca să nu-ți înghețe mâinile afară, când te joci cu zăpada!
– Le-am băgat în cizmulițe, ca să nu le pield…
