REPORTAJUL DE DUMINICA: Aho, aho, ca la Buzau!… Iar la anul, cand venim, sanatosi sa va gasim!

29 decembrie 2013 | 1 comentariu |

Etnologii spun ca plugusorul va ajunge la muzeu in cativa ani, insa UNESCO a acceptat, in acest an, ca toate datinile si traditiile romanilor din perioada sarbatorilor de iarna sa devina tezaur protejat.

 

colindatoriAho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu manati,

Langa boi v-alaturati

Si cuvantul mi-ascultati.

***

Ia mai manati, mai!

Hai, hai...

Aceasta este de fapt esenta sfarsitului de an. Momentul in care cetele de copii sau adulti canta, sub fereastra casei gospodarului, cel mai frumos colind care rade de nenorocirile de peste an, pe de o parte, aduce urari de sanatate familiei care locuieste acolo, spor in casa si prosperitate si lasa o speranta pentru tanara fata de maritat, in anul care vine.

Etnologii spun ca plugusorul va ajunge la muzeu in cativa ani, insa UNESCO a acceptat in acest an ca toate datinile si traditiile romanilor din perioada sarbatorilor de iarna sa devina tezaur protejat si sa fie promovate precum dansurile tribale din Africa, ori carnavalul de la Rio. Acasa la el, plugusorul face eforturi sa ramana in viata si sa fie metronomul care sa le aduca aminte oamenilor ca inca un an se scurge, iar altul s-a pregatit sa vina.

 

Colindatori urbani

Colindatori urbani

Acasa l-am cautat si eu, adica la noi, la buzoienii care nu uitam sa primim plugarii in ultima zi din an, ca intr-un ritual al curatirii, al binecuvantarii, al sperantei ca suferintele trupesti si sufletesti ni se vindeca daca trec prin curtea noastra acesti colindatori.

Nu pun deloc accent pe stricarea plugusorului prin cetele de colindatori urbani care isi pun patura in cap si panglici de hartie creponata pe caciuli si bat in niste tangere zicandu-le tobe numai, numai se va indura vreun negutator sau cumparator din piata sa le intinda cat mai multi bani. E o afacere paguboasa, insa aceste cete stiu sa insiste pana primesc cel putin cate un pahar cu licoare ieftina vanduta la bidon de cinci litri.

Din pacate, acesti colindatori urbani plictisesc, aduc un afront traditionalului si strica total cheful oamenilor de a deschide usa colindatorilor adevarati. Caprele care au luat cu asalt orasul sunt de cel mai prost gust tolerat din pacate de catre organele de ordine sub pretextul dreptului la libera exprimare.

Randurile mele trebuie sa va prezinte atmosfera aceea unica pe care in copilarie in mod sigur ati avut ocazia cel putin o data sa o traiti.

 

Repetitii pentru Plugusor, la Gura Teghii

Repetitii pentru Plugusor, la Gura Teghii

Cu cateva zile inainte de a-i primi pe plugari, haideti sa urcam din nou la munte, la poalele Penteleului, langa granita cu Covasna. Acolo, profesorul Filica Baroian face excelenta, in fiecare an, cu inca o generatie de copii care invata numai colinde din zona, colinde vechi care ar trebui prinse de domnul acesta intr-o carte de tinut langa suflet.

La origini, plugusorul era un ritual religios care avea drept scop purificarea pamantului pentru a da roade mai bune si mai sanatoase. In urma cu zeci de ani, obiceiul era ca plugarii sa mearga intai cu colindatul pe la rude si mai apoi la intreg satul. Acum, plugarii bat la poarta fiecarui satean, la rand.

In satele din nordul judetului Buzau, plugarii se pregatesc din timp pentru ultima zi. Curtea scolii Pamfil Georgian devine scena primelor si ultimelor repetii pe care elevii de gimnaziu si domnul Baroian le fac inainte sa plece la colindat. Asa se intampla in fiecare an. E un exercitiu de vointa, numit de fapt traditie sanatoasa, pe care putini dascali din judetul Buzau isi fac timp sa o indeplineasca an de an. Perseverenta aceasta imi este explicata, la un moment dat, de copii si de batranii din sat.

 

colindatori Buzau Acest teatru popular, cu bice care rasuna peste munti si vai si buhai care trebuie uns bine ca sa aiba si el cantec in timpul plugusorului, tine de sute de ani. Inainte sa ajung in curtea scolii, doi batrani privesc din drum.

Noi simteam o mare mandrie ca intram in ceata de plugari. Nu oricine era ales. Dupa ce intram, aveam de respectat mai multe reguli. Spre exemplu, cu trei zile inainte de Ziua Plugusorului, posteam. Nu numai eu, ci si rudele mele din casa. Cine nu se tinea de treaba aceasta serios era imbracat sumar si legat de un copac in padure si tinut acolo toata ziua, pentru ca se spunea ca spurca plugul si nu ne mai purificam nici noi si nici oamenii pe care ii colindam. Era un obicei sfant. Ne dadea vigoare, sanatate maxima, parca dupa spartul plugului eram mai sanatosi, respiram din toti plamanii si eram doriti de fete, era ceva, asa, de nepovestit. Plugarii erau cei mai frumosi si seriosi baieti din sat”, este povestea unuia dintre oamenii cu tample argintii.

 

colindatori buzau Sincer, chiar nu am avut ocazia sa aud asa poveste despre plugari, desi bunicul meu, care astazi ar fi avut 92 de ani, imi spunea cum primea in fiecare an misiunea de a fi mireasa cetei.

Doi eram cu bradul, doi si chiar trei cu buhaiul, alti doi-trei cu biciul, doi si chiar unul singur cu plugul, cu cantatul, unul era mos, altul baba, mire si mireasa, restul cu clopote mari si clopote mici. Pe la camp, puneau si lautari,dar  la noi aici, la munte, nu puneam lautari cu noi. Tatal meu lua in ziua de Plugusor plugul cu el si ii tragea gospodarului doua brazde pe ogorul de langa casa, ca sa ii mearga bine in anul viitor si sa fie sanatos ca pamantul framantat in brazda. Am uitat sa va spun de vataf. El era omul important. Il alegeam pe cel mai cinstit, dupa ce il probam. El ducea in ziua de plug o cutie cu el, in care gospodarul punea bani. Membrii cetei mai aveau cu ei niste desagi in care puneau nucile sau covrigii ori merele, ba chiar si ceva carne, ca oamenii ne dadeau cate o fleica afumata sa mancam seara, la spartul plugului. Acesta era un moment tare frumos!”, incearca unul dintre sateni sa ne duca intr-un timp nemuritor, bogat in traditii.   

 

colindatori Lopatari - Sanatatea buzoiianaPovestile acestea fac ziua reporterului cu adevarat frumoasa. Pentru ele merita sa bati in lung si-n lat judetul Buzau si sa-i prinzi savoarea acolo unde te astepti cel mai putin.

„Cand se aduna ceata, cu doua-trei saptamani inainte de ziua plugului, alegeam locul cel mai inalt din sat. Acolo pocneam din bice si probam buhaiul, iar mai apoi aveam si tobe din piele de vaca. Sa stie oamenii ca se apropie plugul. Tot acolo, sus, spargeam plugul. Adica mancam ce aveam in traista si beam tuica data de oameni. Cantam si jucam si numaram banii din cutie, apoi ii imparteam egal intre noi. Era cea mai frumoasa seara din an”, povesteste in continuare, nostalgic, un batran care sta sprijinit de gardul scolii, cu privirea alungita catre copiii care agita bicele.

Micii plugari au venit la scoala pentru a repeta plugul si sorcova – fetele, dar si cateva colinde vechi de-ale locului. Domnul Baroian le cere atentie si vrea ca fiecare sa-si ocupe locul in formatie. Primele la repetitie sunt fetele. La munte, iarna e blanda, sunt 7 grade C, asa ca acesti copii se bucura din plin de caldura soarelui. Canta vesel sau se intristeaza, in functie de colind.

Domnul profesor imi spune ca urmeaza plugusorul, are versuri reprezentative pentru zona aceasta. „Noi avem traditia satului nostru. Colinde, mancaruri traditionale. Eu le spun oamenilor sa aiba roade si sa fie fericiti cat vor trai”, imi spune profesorul Baroian.

Pe noi zece ne-a trimis

Din sat in sat sa umblam

De bine sa va uram, spun versurile plugusorului.

Un flacaias tine in brate buhaiul si un altul il face sa rasune si el melodios, nu ca un taur sacrificat, cum spun unii etnologi. Vreo trei baieti pocnesc aprig din bice, sa se duca raul din anul vechi si sa faca loc binelui din cel nou.

 

Dansul mastilor

Dansul mastilor

Se poate spune ca ceata e gata de colindat. Solistul, sa-i spunem asa celui mai istet dintre baieti, are versurile invatate, iar gospodarii asteapta. E singura ceata de copii organziata a merge cu plugul al Gura Teghii, insa exista si cete, de adulti, care stiu bine sa rda de anul vechi, punandu-si masti.

Majoritatea satenilor spun ca mastile din par si piele de animale sunt greu de facut. Cele folosite sunt atat de vechi incat nimeni nu le mai stie varsta.

Plugarii mari au si personaje amuzante. Mirele si mireasa, dar mai ales mosul si nastrusnica baba care fac glume cu fetele nemaritate. Baba este intotdeauna fasneata si pusa pe sotii. Este machiata ca fetele din ziua de astazi, iar in versurile plugului au fost introduse si mesaje catre politicienii momentului, ca o defulare a bietului taran ostoit de munca.

La Gura Teghii linistea este caracteristica iernii. Doar fumurile lenese care se intind spre cer spun ca oamenii stau in casa.

Poate tes, poate afuma carnea de porc, caci aici este inca acest obicei, poate pun la untura o parte din porc, pentru a avea hrana la coasa. Carnea la untura este o metoda de conservare straveche. Oamenii nu aveau frigidere, insa vara, carnea astfel conservata le era de folos ca mancare la cosasi.

Poate ca alti oameni stau in asteptarea plugarilor. Pe raftul de langa televizor sau aparatul radio au o cutie cu monede de 50 de bani, iar in dreapta bancnote de 1 si 5 lei si, separat; banii mari pentru plugarii mari. Mai sunt doua zile si rasuna buhaiul si biciul  in judetul Buzau. In sate ca acestea ar trebui sa fim si noi, astfel incat datinile si obiceiurile de iarna sa capete definitia pe care o merita.

Si, vorba, plugarilor de la granita dinspre Covasna …

Va lasam, boieri, sanatosi!

Si la anul cand venim,

Sanatosi sa va gasim!

***

Opriti plugul, mai flacai,

Si sunati din zurgalai!

La anul si la multi ani!

 



Comentarii (1)

  1. Rancea Ronel spune:

    Imi plac foarte mult reportajele dvs. Sincere felicitari si urari de bine.

Adaugati un comentariu


 

*