REPORTAJUL DE DUMINICA: Despre Sarbatori, oameni buni si medici perfecti

27 decembrie 2015 | 0 comentarii |

craciun familieAr trebui sa triumfam cu bucuria pe fata, cu ocazia sarbatorilor care de trei zile dantuie in jurul sufletului nostru si care vor continua mai bine de o saptamana. Personal, am sa va spun astazi o poveste frumoasa, despre medici perfecti. Am cunoscut, personal, un astfel de medic si nu pot sa nu va impartasesc din aceasta experienta. Mai ales ca acesta este ultimul „Reportaj de duminica”, pentru ca rubrica aceasta se incheie. Vor mai fi reportaje in SanatateaBuzoiana.ro, dar nu sub forma unei rubrici de duminica…

 Spuneam, deci, ca Sarbatorile ar trebui sa fie prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi; abia a fost Craciunul, astazi e Sfantul Stefan, ne pregatim de Revelion… Dar am vazut, strabatand judetul, zilele acestea, ca exista si oameni singuri, oameni carora le lipseste sanatatea sau care nu au… multe dintre cele necesare vietii.Unul mai hatru imi spune ca vinovata ar fi vremea atat de calda, ca romanul este obisnuit sa-si petreaca sarbatorile de iarna – iarna, nu intr-o primavara falsa care da sa puna pomii pe treaba si ii zapaceste de cap, sa le explodeze mugurii.

Si tot la sanatate ajungem… N-as face altceva decat sa bucur sufletul prin randurile care curg deja fara sa aiba rabdare sa le si scriu. Gandul fuge mai iute.

 

Amelia Papazisu

Amelia Papazisu

Pornesc pe lunga vale a Slanicului si incep cu bucuria. In ajun de Craciun am facut popas in casa Ameliei Papazissu, la Beceni. Tocmai ce fusese premiata de presedintele tarii, Klaus Iohannis, cu „Meritul cultural”. O gasesc cu zambetul pe chip, gata sa plece impreuna cu sotul, pentru a face ultimele cumparaturi. Vin toti copiii din sat cu colindul, la mine. E asa de frumos… Profesorul Bucur de la scoala din zona isi da toata silinta sa pastreze traditiile si sa le insufle copiilor bucuria de a purta costumul popular – zice doamna Amelia, convingatoare.

Ii spun ca tocmai vazusem fete de 10-12 ani imbracate in costum, care treceau spre scoala. O serbare, poate, sau… repetitia pentru colindat.

La noi in casa se pun pe masa numai produse traditionale – spune acest lucru si isi face loc pe pat, langa niste traistute lucrate din canepa. De Craciun, vin copiii mei la masa si e o bucurie adevarata. De Revelion, ramanem singuri, ei pleaca sa petreaca altfel. Pana dupa 1 ianuarie, razboiul vertical de tesut ia si el o pauza. Apoi  reluam treaba, am luat si o clasa la Scoala Populara de Arta din Buzau. Vin copii, elevi de liceu, sa invete sa coasa, sa teasa si ce alte lucruri le arat eu. Chiar si adultii vor sa duca mai departe acest mestesug. Ma temeam ca nu mai vrea nimeni sa auda despre razboi sau de ac si ata.

 

brad-ingerasMirosul placut de sarbatoare si brad imi deschid drumul spre Vintila Voda. De doua luni bat drumul Bucurestiului, impreuna cu o tanara de aici. Eu merg in scop frumos la Bucuresti si niciodata nu imi pot spune fericirea pe deplin.

Ea sta mereu pe bancheta din spate a unei masini, cu capul in jos, aproape plangand. Aflu cu dificultate ca are 36 de ani. Acasa are o fetita de doi ani si jumatate. Ar mai fi vrut un copil, dar cand putea nu a dorit sa-l aduca pe lume, acum e deja foarte tarziu. Isi roade efectiv mainile, iar degetele lungi si albe parca se aud trosnind in linstea din masina. Cand vorbeste munteneste, accentuat, fata nici nu i se misca. Doar ochii… ochii i se rotesc in cautarea unui raspuns pe care stie ca nu-l va primi niciodata. De fiecare data are cu ea o geanta. Rufe, putina hrana de regim si ceva de la copil. Stie ca va fi internata pentru cura de citostatice.

 

mos-craciun1O forma rara de cancer i-a curmat fericirea, imediat dupa ce a nascut. Nu-mi spune exact unde ataca acest cancer, insa imi zice ca de sase luni, de cand face drumul Bucurestiului, a ajuns la 40 de kg si simte ca si sufletul ii pleaca, incet-incet. O cauta cum acasa la ea, la Vintila Voda. Intreb din aproape in aproape, din cunoscut in cunoscut caci nu-i stiu bine numele. Vecinii imi spun cine ar putea fi si ajung la casuta ei. Un sat de munte si o casa specifica.

Privesc de departe. Ma duc sa-i fac o surpriza fetei. Casa e intr-o coasta, curtea se vede bine din drum. In pragul casei, o mana de om sta pe vine, cu pumnii stransi la frunte si parca plange. Se ridica si intra in casa, strigand pe cineva. Abia se ridica si face cativa pasi. Dau inapoi. Ma razgandesc. E femeia tanara pe care o vad lunar cum se intreaba de ce trebuie sa plateasca atat de mult pentru sanatatea proprie. Sotul ei a plecat la munca in Germania, in constructii, pentru ca ea sa poata merge, lunar, la tratament. La ultimul drum imi spunea ca la Fundeni exista si medici care ii accepta bani drept recompensa, dar nu mai are de unde sa dea. NU pot sa intru. Las bunatatile la o vecina care imi zice ca ii e ruda.

 

vreascuriMerg mai sus, spre satul Plostina, situat la capat de drum. Aici il caut pe Nicusor. Este elev in clasa a VIII-a, la scoala din Malu Rosu. Are acasa inca sase frati. Toti sunt in responsabilitatea lui, pe timp de iarna. Cel putin fin punctul de vedere al caldurii. Acum e trist insa. Bicicleta cu care cara lemne i s-a stricat si cara lemnele cu spatele. De doua ierni. Vine de la scoala si, pe drumul de cativa kilometri pana acasa spera sa gaseasca „un ciubuc”. Sa munceasca ceva, din care sa castige vreo 5 lei. Iar daca omul e bun, ii da si o felie de paine cu salam sau un ou fiert.

Poarta o geaca subtire, neagra, roasa bine la maneci si de sub fesul fara model se vad cateva fire de par blond. Mi-e drag sa ma duc la scoala. Scoala e frumoasa, am colegi, mai si invat. Imi spune astea fara sa il intreb ceva despre scoala care a intrat in vacanta. Eu va spun insa ca scoala lui este una dintre cele mai urate din judetul Buzau, daca nu campioana. O mana de var nu a primti de zeci de ani…

As fi vrut ca aceste povesti triste sa nu existe. Dar, pentru ca sunt, iar Mos Craciun a trecut, ma rog Sfantului Stefan, astazi, si Sfantului Vasile, Sfantului Ion si Bobotezei ce vor veni, sa faca fiecare sau impreuna minunea  de a o vindece pe tanara despre care vorbeam, sa aiba grija de cei care pastreaza traditiile si sa gaseasca o bicicleta pentru Nicusor.

Iar pentru noi toti, sa vina Anul Nou cu un strop de sanatate, de liniste si de echilibru.

 

mediciSi, pentru ca asa cum v-am spus, vreau sa inchei anul intr-o nota optimista, va spun acum povestea promisa, despre un medic perfect.

Stiu ca majoritatea cititorilor SanatateaBuzoiana.ro sunteti medici, asistenti sau infirmieri ori aveti de-a face cu domeniul medical, tocmai de aceea va spun cu toata convingerea ca exista si medici perfecti!  Poate si pe fondul emotional al acestei perioade, va spun ca exista acel medic pe care eu il caut, ca fiecare dintre dumneavoastra, de o viata. Cred ca fiecare il cautam, voit sau fara sa ne dam seama.

Si iata povestea care confirma ceea ce-am spus mai devreme. Ma aflu intr-un spital important, din Capitala. La primele ore ale diminetii, la camera de garda a unitatii medicale, cativa oameni in asteptare si garderoba deschisa… Curat, haine frumos aranjate, doamna de la garderoba amabila si cu zambetul pe buze… Am zis ca asteapta ceva. Nu! Au trecut doi, trei, patru oameni care si-au lasat acolo hainele de strada si au mers sa se interneze. Doamna, tot zambind.

 

spitalPe hol, in fata camerei de garda, din ce in ce mai multi oameni. Dupa ora 8 incep sa apara si medicii. Zambeau intre ei, medici tineri si medici aproape de pensie… Zambeau. La 9 si 20 de minute s-a terminat si raportul de garda, unul mai lung, pentru ca au fost prezentate doua cazuri survenite peste noapte. Apar medici si tot apar, numar pana la 22 si renunt! Zambeau si discutau despre cazurile pe care le aveau in monitorizare ori despre operatii ori… cat am putut sa prind din zbor. Dar zambetul acesta avea sa fie liantul celor 120 de minute petrecute in spital.

Cateva minute mai tarziu, apare si medicul pe care il asteptam. Zambea si mergea linistit, discutand cu o pacienta veche. Mi-a spus ca in cinci minute ne vedem in fata cabinetului numarul trei. Am zis ca nu e posibil… cum sa nu ma puna pe asteptare?… cele cinci minute, aveam sa vad, imi erau necesare sa ajung etajul unu, la cabinetul trei. Nu au fost fix cinci minute, iar medicul ma astepta. Intai intru intr-un fel de secretariat ca sa imi predau actele, mai apoi la medic, in cabinet. Consultatia are loc in amanunt, fara graba, cu intelegere din partea medicului, pentru necunoasterea terminologiei medicale, cu solicitari si intrebari din partea mea si cu ochii atintiti atunci cand nu vorbea cu mine, la aparatul care masura gradul de sanatate al unei parti din organismul meu. Sa fi fost un sfert de ora, dar as fi stat o ora, doua, trei… nu conta.

 

oferte medicaleDupa acest prim aparat, a urmat un altul, la parter. Medicul a mers impreuna cu mine. Discutia in fata aparatului a fost relaxata, bazata pe informatiile oferite de masina, o discutie cu recomandari si concluzii. Tonul medicului, calm, sigur, uniform. Imi iau actele si mergem spre biblioteca spitalului unde, aveam sa aflu, medicii discuta cu pacientii aflati la primul control. In scurtul drum de la cabinet pana in bilioteca s-au adunat cateva intrebari la care primesc repede raspuns. Nu-mi prescrie medicamente, pentru ca nu este cazul, dar solicita noi analize… Inainte sa ies din biblioteca intreb despre costuri. O privire de otel inrosit ma tintuieste de usa… Vreti sa ma jigniti? Statul trebuie sa-mi plateasca salariul, nu dumneavoastra. Revin si spun ca nicidecum nu vreau sa jignesc, numai ca imi doresc sa raman sub monitorizarea dumnealui. Zambeste larg si facem programarea necesara. Pentru doua luni inainte…

Nu trag conculzii, ci spun ca medicul perfect este langa noi. Conteaza foarte mult sa-i ajutam si noi sa existe!

Remarc insa ca in spitalul de la Bucuresti, intreg sistemul de primire a pacientului este unul aparte, desi spitalul este de stat, nu privat! Nu se plange nimeni ca nu se mai poate face fata numarului mare de pacienti, ba din contra medici tineri cer sa vina aici, aparatele medicale se afla chiar in aceste zile in schimbare, iar halatele albe zambesc! Zambesc si eu, la gandul ca voi reintalni medicul perfect!

Iar dumneavoastra, cititorilor acestor randuri, va doresc Sarbatori Fericite si un An Nou mai bun, cu sanatate si impliniri!

 


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*