REPORTAJUL DE DUMINICA: „Ora et labora” – roaga-te si lucreaza!

24 august 2014 | 0 comentarii |

schitul-berca-1De jos, din drumul judetean buzoian care tranziteaza satul cu miros de usturoi, ardei iute si carne de oaie, ramasitele cetatii Berca ascund zidurile unei manastiri de care parca nu te poti oricum apropia. Manastirea fortificata sau manastirea cetate! O oaza de viata sanatoasa, intr-un peisaj atat de vechi, incat trebuie sa citesti paginile de istorie…

Vechea manastire din Berca a fost ctitorita in secolul al XVII-lea, de catre boierii Candesti, originari din zona Patarlagele. Potrivit pisaniei originale a vechii biserici, manastirea din Berca a fost ctitorita de vel stolnicul Mihalcea Candescu, impreuna cu sotia sa, Alexandrina, nascuta Cantacuzino, si cu fiii lor, Serban, Mihalcea si Moise.

Biserica, clopotnita si corpul de chilii dateaza, toate, din anul 1694, chiar daca pana astazi nu a mai supravietuit in intregime decat biserica cea mare, restul ajungand ruine.

 

ruine-zid-schitul-berca-3Manastirea din Berca va fi zidita ca o cetate medievala, curtea centrala si biserica acesteia fiind imprejmuite de ziduri de caramida, asemenea asezamintelor brancovenesti.

Rolul de aparare al zidurilor reiese si din grosimea lor, care se vede pana in ziua de astazi.

La randul ei, clopotnita a fost folosita ca turn de observatie, folosit mai ales in timpul razboaielor. Biserica schitului este zidita in forma de cruce, avand o singura turla pe naos si un pridvor sprijinit pe stalpi din zidarie, inchis cu ocazia restaurarilor de dupa anul 1980.

Desi biserica prezinta o arhitectura simpla, imbogatita in exterior numai de opt ferestre decorate cu chipuri de ingeri sculptate in piatra si de un brau ce imita o funie impletita, ea aminteste de asezamintele de cult ridicate in perioada brancoveneasca.

 

IPS Ciprian-arta brancoveneasca

IPS Ciprian-arta brancoveneasca

Contextul istoric si ocazia noastra de a merge la Schitul Sfintii arhangheli Mihail si Gavriil din Berca se leaga de evenimentele omagiale organizate de catre Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei in anul Brancoveanu.

Asa ca, in acest august cu parfum vechi, dar autentic, a avut loc o calatorie sus, la schit, si intr-un atelier de creatie organizat ad-hoc de Arhiepiscopie, in Muzeul Arhiepiscopal. Cuminti, dar cu ochii mereu razand precum ai unui bebelus, maicutele de la schit sunt binevoitoare.

Ne imprietenim rapid, prin intermediul consilierului Marius Anghel, de la departamentul Patrimoniu. Cu el si purtam prima discutie, caci avem sa vedem inauntru un fir rupt din povestile miraculoase si niste tesaturi atat de viu colorate si perfect scrise la gherghef, incat te gandesti daca nu cumva maicutele nu spun adevarul despre migala aceasta pe care doar in schitul lor o mai gasim.

 

arta-brancoveneasca--IPS-CiprianEste un atelier unicat in Arhiepiscopie si in tara, pentru ca nu cred ca s-au mai adus undeva, intr-un atelier de creatie, monahii care sa creeze in direct cel putin metaniere si stofe pentru camilafca. In Arhiepiscopie la noi a existat o traditie, la Manastirea Ratesti. Din pacate, traditia s-a diminuat pana aproape sa dispara. Maicile sunt mostenitoarele acestei traditii, pe care o continua in Schitul Sfintii arhangheli Mihail si Garvriil de la Berca, o ctitorie brancoveneasca. Dumnealor duc mai departe mestesugul si speram noi ca vor avea cui sa-l transmita mai departe. Din pacate, in ultima perioada, la modul general vorbind, vocatia monahala a scazut, din cauza secularizarii accentuate a lumii in care traim. Speram ca la schitul din Berca sa vina monahii sa continue ceea ce fac astazi maicile acestea. Le-am invitat aici, la initiativa IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzaului si Vrancei, pentru a fi prezenta vie in cazul in care ar veni cineva care sa fie interesat de ceea ce fac monahiile aici. Maicutele de la Berca mai au un talent aparte. Daca ati avea posibilitatea sa mergeti la schit, sa vedeti ce rafinament are curtea manastirii, cum sunt asezate florile pe culori, cum exista intercalate elementele de arhitectura de la chiliile vechi brancovenesti… Practic, dumnealor au transformat intr-un muzeu si intr-un loc de recreere, o ruina. Cea mai mare problema a schitului este ca maicile nu au nici spatiu adecvat sa locuiasca ele, tocmai de aceea nu putem valorifica turistic acest schit. Acolo avem un sit al unui monument. Nadajduim intr-un proiect pe fonduri europene pentru a salva schitul, dar si mestesugul acesta, detaliaza, cu lux de amanunte, Marius Anghel, povestea celor doua maici cu maini de aur.

 

Maicutele de la Schitul Berca

Maicutele de la Schitul Berca

Firul negru, lucrat cu atata migala, in decursul a sapte ani, nu face parte din economia de piata actuala. Atata migala pentru un singur fir… Nimeni nu ar avea atata rabdare asa cum doar monahiile Eufrasia Craciun si Casiana Parvu pot avea. Vesela si deshisa explicatiilor, maica Eufrasia, ca un dascal in fata unui posibil elev, explica un mestesug atat de rar. Nu stim daca suntem unicat, pentru ca la noi in tara, in monahism a existat aceasta preocupare de a lucra. Sunt calugari si calugarite care au diverse si frumoase preocupari la noi in tara. Unul din principiile fundamentale ale monahismului este ora et labora – roaga-et si lucreaza! Cei care se roaga si muncesc incearca sa rezolve o problema scripturistica a rugaciunii neincetate. Atunci, calugarii incearca sa armonizeze, fara disonante, rugaciunea cu lucrul mainii, ca astfel sa se roage neincetat. Toti monahii se sarguiesc sa faca ceva frumos. Noi ne ocupam de prelucratul lanii naturale. Exista niste etape succesive pe o perioada de timp. Se ia lana de la curatatul ei si pana cand ajunge la mohair, la firul fin. Din pacate, astazi lana nu mai este atat de valorificata.

 

Maica Eufrosia

Maica Eufrosia

Nu luam decat lana de pe oaia tigaie. Avem niste cunostinte la Patarlagele care mai cresc oi din acestea. Spalam lana si apoi o pieptanam in trei etape, pe parcursul a trei ani. Dupa ce o pieptanam prima data, o strangem papusa si sta asa un an de zile. Se desface in al doilea an si se strange iar. Al treilea an se piaptana iar. Se fac caierele mici si incepe torsul. Aici avem lana pieptanata din anul 2008. In fiecare an, noi cumparam lana pentru anul care urmeaza. Nadajduim ca vor mai veni tinere in manastiri si vor invata ceea ce facem noi. Eu, acasa, nici acul in mana nu l-am tinut. Aveam o singura obligatie, sa invat. Mama facea tot ce era necesar. Eu am avut aici aceasta pasiune, sa invat prelucrarea lanii. Am invatat de la o maicuta, in varsta de 93 de ani, care inca ma mai ajuta sa pieptan lana. Dupa furca, urmeaza masuratul firului pe raschitor, apoi pun lana pe mosor, urzesc, navaditul si testul in razboi calsic taranesc. Firul acesta fin este unul pretios. In sapte ani se face asa. Din el tes o camilafca. Un vesmant monahal. Unul singur pe an. Fac numai unul pentru ca noi suntem si calugarite si avem in grija toata ruga, pravila bisericii, si gospodaria de la schit, si povestea ar trebui sa continue sus la manastirea dintre ziduri, dintre flori sau de deasupra zonei Berca si strajuita de Vulcanii Noroiosi.

 

Maicuta Casiana Parvu

Maicuta Casiana Parvu

Casiana Parvu este moahia care tine la pipet o carte de rugaciuni. Un deget a stat tot timpul intre doua pagini semn ca de acolo citeste. Rugaciunea are loc tot timpul, bag eu de seama. Cuminte si cu ochii atat de limpezi, maica Parvu spune o poveste tesuta in gherghef, cu fir de bumbac si in culori vii si frumoase ca o expresie a sufletului ei de om si artist, deopotriva.  Eu lucrez la gherghef. Tes cu bumbac din comert. Gata lucrat si gata vopsit. Noi zicem ca este darul nostru acesta. Daca lucram, darul se dezvolta in noi, daca nu, el ramane in noi, necajit si nu se dezvolta. Conteaza, ca si la pictori, starea spirituala. La lucrul acesta, pentru scoarte oltenesti, ne asezam in fata gherghefului si nu avem ceva pregatit. Depinde de starea noastra cum ies florile, mai vii… noi lucram pentru protocol, pentru casa si pentru cei care vin la noi si le plac foarte mult… Lucrul de mana nu se mai pretuieste. Am lucrat cativa ani in urma un covor mare de doi metri si jumatate cu un metru si 70 de centimetri. Cu materialul nostru am primit 300 de lei. Am lucrat zi lumina aproximativ doua luni si ceva. Nu am mai avut nici timp si nici nu am mai facut asa ceva. Noi nu avem timp, sus la schit, pentru ca noi doua intretinem gospodaria toata. Cand am putin timp liber, intru la lucru.

 

Ramane ca o datorie fata de dumneavoastra cititorii www.sanatateabuzoiana.ro sa continuu povestea maicilor ale caror maini lucreaza in timp ce gandul spune o rugaciune si sa v-o aduc in fata pe maica in varsta de 93 de ani care, ordinioara, tesea firul scump in Manastirea Ratesti.

 


Adaugati un comentariu


 

*