Soldatul și Vodă-Cuza

Astăzi se împlinesc 159 de ani de la înfăptuirea Micii Uniri, când Moldova și Țara Românească au devenit o singură țară, cu un singur Domn – Alexandru Ioan Cuza.

La mulți ani, România! La mulți ani, români, să fim sănătoși, uniți în cuget și simțire!

 

Despre domnitorul Unirii s-au păstrat numeroase documente istorice, dar și multe anecdote. În „Anecdote din viața lui Cuza-Vodă”, D. Teleor ne prezintă mai multe texte prin care explică viața și felul său de a fi. Iată una dintre cele la care soldații se amuză de un veac și jumătate încoace:

„Cuza Vodă avea obiceiul de a ieși foarte des ziua și chiar noaptea deghizat cum i se părea mai bine, și se plimba prin oraș singur sau cu vreun prieten deghizat și el. De multe ori intra în cârciumi și bea cu oamenii de rând, cerând cu insistență sa i se dea vinul cu ocaua lui Cuza. Într-o zi, trecând pe lânga o santinelă, se oprește pe loc și-i zice soldatului, care mânca o ridichie cu pâine:

– Mă cunoști leat?

– Nu, domnule.

– Sunt și eu în armată.

– Ne-i fi bucătar?

– Nu, mai mare.

– N-ei fi căprar?

–Nu, mai mare.

– N-ei fi sergent?

– Mai mare.

– N-ei fi sublocotenent?

– Sunt mai mare!

– N-ei fi căpitan?

– Mai sus ceva.

– Maior?

– Mai mare.

– Colonel?

– Și mai mare.

– Ghenaral?

– Și mai mare, băiete.

– Aoleo, n-ei fi Vodă-Cuza?

– Chiar el.

– Te rog, dacă e așa, să-mi ții pâinea și ridichea ca să-ți prezint armata!”