Strategie de… mamă eroină

O femeie urmată de 15 copii intră la oficiul social al primăriei.

– Wow, zice asistenta socială, sunt toți ai dvs.?

– Da, toți sunt ai mei, zice mama vădit iritată fiindcă a răspuns deja de sute de ori la întrebarea asta. Se întoarce spre copii și zice cu ton de comandă:

– Sascha stai jos, și toti copii se așează.

– Deci, zice asistenta socială, să începem cu completarea formularelor; spuneți-mi numele copiilor.

– Acesta, cel mai mare, este Sascha.

– Bine, și următorul?

– Și pe ăsta îl cheamă Sascha.

Asistenta socială își încruntă sprâncenele și scrie mai departe. Unul după altul, fiii se numeau toți, Sascha. Urmează fiica cea mare, și ea tot Sascha.

– Bine, zice asistenta socială, eu recunosc aici un model tipic. Toți 15 se numesc Sascha?

– Da, asta simplifică mult lucrurile, spune mama copiilor. Când copiii trebuie să se scoale ca să meargă la școală nu-mi rămâne decât să strig tare:  Saaaaaascha! Scularea!, și când e gata cina, strig Saaaascha! La masa!, și toți copiii vin în goană. Dacă îi văd că vor să traverseze strada în fugă, strig deasemeni Sascha, Stop! și toți se opresc. Faptul că am botezat toți copiii mei Sascha a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată.

Asistenta socială se gândește o clipă și întreabă nedumerită:

– Și cum faceți când vreți să-l chemați pe un copil anume și nu toată trupa ?

– Simplu, îl strig pe numele lui de familie…