Visul american
Despre America și americani, la fel ca despre multe alte țări și popoare din lume, circulă numeroase glume pe internet. Am selectat și noi câteva dintre cele mai bune, pentru a începe ziua zâmbind, poate chiar cu gândul la „visul american”…
Un diplomat american, ieşit la pensie, îl instruia pe un diplomat debutant.
– Să ştii dragul meu că dacă un diplomat îţi spune „da”, asta înseamnă „poate”, iar dacă spune „poate”, înseamnă „nu”!
– Şi dacă spune direct „nu”?
– Asta înseamnă că nu e diplomat!
***
Un grup de texani vizita cascada Niagara.
Ghidul, ştiindu-i foarte lăudăroşi, ca să-i provoace, îi întrebă:
– Aveţi în Texas ceva aşa de măreţ?
– Nu, trebuie să recunoaştem că nu avem! Dar avem un instalator care, în jumătate de oră, ar putea să repare conducta spartă prin care se pierde atâta apă!
***
Când NASA a început să trimită astronauți în spațiu s-a descoperit că pixurile nu funcționează în stare de imponderabilitate.
Pentru a rezolva problema, oamenii de știință americani au cheltuit 12 miliarde de dolari și s-au chinuit zece ani ca să realizeze un pix care să scrie chiar și în lipsa gravitației, ținut cu susul în jos, sub apă, pe orice suprafață, inclusiv sticlă și la orice fel de temperatură, de la condiții de îngheț pâna la 100 de grade C.
Rușii au folosit un creion….
***
Rașela și Moritz trebuie să plece în America, dar n-au bani decât pentru un singur bilet. Pleacă Rașela și după puțin timp Moritz primește 100$ într-o scrisoare.
După vreo trei zile, 200$, apoi 500$ apoi 1000$.
Moritz pleacă și el în America, fără să o anunțe pe Rașela, ca să-i facă o surpriză.
Intră la hotelul unde locuia Rașela și o găsește goală în pat, cu unul.
– El ți-a dat suta de dolari pe care mi-ai trimis-o?
– Da…
– Și cei 200$ tot de la el îi ai?
– Da…
– Și cei 500$ și mia tot el ți i-a dat?
– Da…
– Atunci învelește omul, că răcește…
***
Mister Brown din Chicago vizitează Anglia.
Într-o seară este invitat la un spectacol cu „Hamlet”.
– Cum v-a plăcut spectacolul?, a fost politicos întrebat.
– Mi-a plăcut, dar să ştiţi că voi, europenii, din punct de vedere cultural, aţi cam rămas în urmă. La noi la Chicago această piesă s-a jucat acum vreo 10 ani…
***
Se organizează o licitație pentru construcția unei clădiri în centrul Bucureștiului. La licitație se prezintă un american, un neamț și un român.
Americanu face prima propunere:
– Eu vă fac lucrarea pentru suma de 3.000.000 $.
Neamțul:
– Eu vă fac lucrarea cu 2.000.000 $.
Vine și rândul românului, care zice:
– Eu vă fac lucrarea pe 4.000.000$.
La așa propunere, conducătorul de proiect, enervat la culme, izbucnește:
– Cum ceri tu măi, 4.000.000$? Nu ești sănătos la cap?
– Păi… mă frate, uite cum facem: 1 milion îl iau eu, 1 milion îl iei tu și 2 i le dăm neamțului ăsta, ca să facă lucrarea!
***
Pleacă Ion din satul lui în America şi devine „John”, mare om de afaceri.
După un timp, fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 de dolari.
Toata lumea mulţumită, îl laudă pe John ce băiat bun este.
În următorul an, oferă la fel, câte 100 de dolari când revine în sat.
Lumea-i mulţumită, toți au numai cuvinte de laudă pentru John.
În al treilea an, John oferă fiecarui sătean numai câte 50 de dolari.
Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile:
– Vasile, ţie tot 50 de dolari ţi-o dat?
– Tot, măi Gheorghe! – zise Vasile, nemulţumit.
– Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce?!
Se duc amândoi la John, iar Gheorghe îl întreabă:
– Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 de dolari?
– Ştii măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, banii sunt mai puţini, asta e viaţa, e greu!
La care Gheorghe, către Vasile:
– Vezi măi Vasile, John îşi ţine băiatul la facultate pe banii noştri…
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.
