Zâmbim cu Constantin și Elena. La mulți ani!

Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi mama sa Elena sunt primii împăraţi creştini, pomeniți de Biserica Ortodoxă la 21 mai și slăviți de creștinătate „întocmai cu Apostolii”.

În anul 313, Împăratul Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului, prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se garanta libertatea credinţei şi a cultului.

În vremea lui Constantin cel Mare, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului. Reformele dispuse de acesta au inclus şi ridicarea unei noi capitale, pe Bosfor, Constantinopol, pe locul vechii cetăţi Byzantion. Aici, pe cel mai înalt deal a fost ridicată Biserica „Sfinții Apostoli”, unde Constantin cel Mare a și fost înmormântat

Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a avut o contribuţie majoră la această înnoire prin care s-au zidit și s-au deschis mii de biserici în imperiul roman, iar la Ierusalim a fost descoperită Sfânta Cruce şi s-au zidit numeroase lăcaşuri de închinare la Locurile Sfinte.

„Prin aceşti Sfinţi, Dumnezeu a adus libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ”, spune arhimandritul Ilie Cleopa.

În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin si Elena este una a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui; prin acest foc obișnuiesc să-și treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor stă la stână.

Peste 1,7 milioane de români ce poartă numele Constantin, Elena sau unul dintre derivatele acestora, își sărbătoresc astăzi onomastica.

Multă sănătate, o viață lipsită de griji și „La mulți ani!”

 

Pe sema lui Constantin și a Elenei circulă numeroase glume pe Internet, așa că împreună cu ei, pe lângă cadouri și felicitări să fim cu toții veseli și să zâmbim…

 

Seară târzie. Lenuța și Costel se plimbă de mână, pe vârf de munte. La un moment dat el face un pas în lateral și cade într-o prăpastie. Ea, înnebunită strigă după el

– Costeleeee!

– Da?

– Ești bine?

– Da, normal.

– Nu ți-ai rupt nimic.

– Nu.

– Ufff…noroc că nu-i adâncă prăpastia.

– Ba e foarte adâncă

– Și atunci cum de n-ai pățit nimic?

– Pentru că încă mai cad!

***

Un ofiter grețos de la brigada antidrog merge la ferma lui Costică și-i zice :

– Domnule Constantin, vă anunț că trebuie să inspectez ferma, să văd dacă nu cumva cultivați droguri ilegale.

– Nicio problemă, i-am zis, poți să cauți unde vrei, în afară de câmpul ăla din dreapta…

Ofițerul a scos arogant legitimația și i-a lipit-o lui Costică, de față:

– Vezi asta? Eu am autoritatea să caut unde vreau, nu poți să-mi spui tu unde să caut și unde nu!! Am încheiat discuția, ai înțeles?

– Bine, mă scuzați, i-a răspuns, politicos, Costică și și-a văzut de treburile lui.

Nu trec 10 minute și-l vede pe ofițer alergând de mama focului pe câmpul din dreapta, urmărit de taur, cu spume la gură…  Avea ochii ieșiți din orbite de panică, era pur și simplu îngrozit și urla cât îl ținea gura:

– Ajutoooor, ajutoooor!

Auzindu-l, Costică a aruncat sculele din mână și a fugit lângă gard, urlând și el, cât a putut de tare, ca să-l audă inspectorul:

– Legitimația, arată-i legitimația, în mă-ta!

***

– Luna asta n-am văzut nici-un ban de la tine! îi zise Leana, soţului său Costel.

– Lasă, Leano, răspunse el, că mă revanşez eu… Uite, promit că luna viitoare o să-ţi dau dublu!

***

Costel: – Leanoo!…Du-te fuga şi ia-mi o bere de la magazinul din colţ, că mor de sete!

Leana: – Da’ mai lasă-mă, măi barbate, în pace, că am treabă. Doar n-o să le las acum pe toate ca să cobor pentru o bere, că-ţi arde ţie gâtul!…

După câteva momente, Costel revine cu soluţia:

– Atunci… ia mai multe!

***

– Mărieee, Mărieee! 

– Ce-i tu Lenuță, ce s-o-ntâmplat? 

– Hai o țâr aci afară la gard să-ț zâc ceva! 

– No c-am vint, ce-i baiu? 

– Tu, io cre’ că omu meu îi ghei! 

– Tulai Doamne tu, d-apăi di ce zâci așe ceva? 

– Tu, d-apăi de-o vreme încoace nu s-o mai dat cătă mine deloc tu, d-apăi deloc deloc tu! 

– Tulai Doamne… să știi că cre’ că ai dreptate, că nici la mine nu s-o mai dat!

 

*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare