Zâmbete canine
Câinii au un rol important în viața multora dintre noi. Pe lângă faptul că sunt prieteni de nădejde și ajută omul în diverse activități (pază, vânătoare, deplasare, identificare și prindere infractori), aceștia joacă de multe ori un rol benefic și pentru sănătatea fizică și mai ales psihică a oamenilor…
Ne gândim cu drag la acești prieteni, așa că am selectat câteva bancuri haioase, ca să începem ziua zâmbind…
Într-o zi, Tache se hotărăşte să-i facă o vizită prietenului său, Mache. Ajungând la casa acestuia, vede o placă mare la poartă: „Câine rău ! Intraţi pe propria răspundere! Mai aveţi timp să vă răzgândiţi!”.
Uşor intimidat, intră în curte. De câine, nici urmă.
La uşa casei vede altă placă: „CÂINE RĂU! Dacă ţineţi la viaţă, opriţi-vă acum!”.
Speriat de-a binelea, deschide uşor uşa şi păşeşte în hol, unde îl întâmpină amicul Mache.
Într-un colţ, un câine apatic.
– Salut, Mache! Ce-i cu toate avertismentele astea, văd că dulăul tău zace cât se poate de pasiv. Parcă ziceai că-i rău!
– E rău, e foarte rău, răspunde Mache, dar se consumă în el.
***
O familie avea un câine rău. Cei doi soți se hotărăsc să scape de el.
Soţul ia câinele, se urcă în maşină, îl duce la câteva străzi distanţă şi-l lasă acolo.
Se întoarce apoi acasă şi peste 2 ore, hop şi câinele la uşă.
A doua zi, se urca soţul în maşină, ia câinele şi-l duce în alt cartier.
Se întoarce acasă; peste 2 ore, iar apare câinele la uşă.
A treia zi, ia omul câinele, îl bagă în maşină, dă ture prin oraş, o ia pe tot felul de străzi, se învârte.
Lasă câinele, se urcă în maşină şi pleacă.
Peste 2 ore, sună telefonul în casă. Răspunde nevasta, la telefon era soţul ei:
– Auzi, nevastă, s-a întors cumva câinele acasă ?
– Da, s-a întors, răspunde mirată nevasta.
– Dă-l la telefon, că m-am pierdut…
***
Doi câini, unul gras, frumos, celălalt slab, jigărit, se întâlnesc.
Cel slab:
– Cum faci de arăţi aşa bine ?
– Nu ştiu, stau la un tip în halat alb, unu’ Pavlov. De fiecare dată când se aprinde un bec, îmi aduce o mulţime de bunătăţi !
– Şi de ce crezi că face asta ?
– Cred că şi-a format un reflex condiţionat.
***
Gigel îşi plimbă pechinezul.
La un moment dat, se apropie de el un copil şi îl întreabă:
– Nene, ce rasă e câinele matale?
– E câine poliţist.
– Cum aşa? Câinii poliţişti sunt mult mai mari.
– Da, dar ăsta lucrează sub acoperire!
***
– Câinele meu e foarte deştept: în fiecare dimineaţă, la ora 6:30, mă trezeşte ca să mă duc la serviciu, se laudă John.
– Al meu e şi mai deştept, îi răspunde George. De câte ori vede că mă întorc târziu acasă, ascunde mătura şi făcăletul!
***
– De vânzare-i câinele ăsta?
– De vânzare.
– E de rasă pură, are arbore genealogic?
– N-are nevoie, foloseşte orice arbore…
***
– Să ştii, vecine, că bunăstarea familiei mele se datorează câinelui dumitale.
– Cum aşa?
– După ce am fost dat afară, nu reuşeam să mai dorm noaptea din cauza lătrăturilor lui.
– Şi?
– Şi atunci m-am angajat paznic de noapte!
***
Un domn dă telefon la recepţia unui hotel:
– Alo, vreau să ştiu dacă pot sta în hotelul dumneavoastră împreună cu câinele meu.
– Desigur, domnule! Lucrez la acest hotel de peste douăzeci de ani, dar niciodată n-a trebuit să chem poliţia ca să evacueze un câine care face scandal noaptea. Şi nici un câine nu a încercat să-mi plătească folosind carduri fără acoperire. Şi nici nu a ars aşternutul sau noptiera cu ţigara, nici nu ne-a furat prosoape sau tacâmuri. Aşa că, dacă garantează pentru dumneavoastră, îl puteţi însoţi!
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.
