Zâmbete de Sfântul Ștefan. „La mulți ani!”

În a treia zi de Crăciun, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ştefan, primul care a vestit şi mărturisit credinţa în Hristos. Pentru credinţa lui a fost condamnat de autorităţile iudaice din Ierusalim. A fost izgonit din cetate și ucis cu pietre, devenind astfel primul martir creștin.

Tradiţia spune că, în a treia zi de Crăciun, rugăciunile adresate Sfântului Ştefan fac minuni pentru suferinzi. Tot în această zi este bine să se dea în dar o icoană a Sfântului Ştefan sau o candelă nouă aprinsă pentru sănătatea rudelor bolnave, dar şi pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, preţuirii şi respectului este bine ca în această zi persoanele certate să se împace.

Peste 450.000 de români își sărbătoresc, astăzi, ziua numelui, așa că le spunem și noi „La mulți ani cu sănătate!” și-i invităm să zâmbească împreună cu noi:

 

Ștefan și Ștefana împlineau, chiar de ziua lor onomastică, 25 de ani de căsătorie… Au chemat la ei copiii, rudele și prietenii, ca să sărbătorească acest important eveniment, împreună.

Chef mare, mâncare, băutură, veselie, cadouri, urări de sănătate și viață lungă, toată lumea era bine-dispusă. La un moment dat, în timpul mesei festive, Ștefania îi adresează lui Ștefan o mica întrebare, șoptită la ureche:

– Auzi, Ștefane, am avut împreună o viață bună, am crescut copii frumoși, dar acuma, după atâția ani de căsnicie, am și eu o curiozitate: zi-mi și mie ce gen de femei își plac ție, cele frumoase sau cele inteligente? 

Fără a sta prea mult pe gânduri, Ștefan îi răspunde, tot șoptit:

– Niciunele dintr-astea două, tu Ștefană!… Știi bine ca io te iubesc numa’ pe tine!…

***

Ștefan era burlac, trăia în casă cu tatăl lui și lucra în afacerea familiei.

În ziua de Sfântul Ștefan, tatăl lui, care era pe moarte, l-a chemat și i-a spus că urma să moștenească o avere.

–Ești unicul meu fiu, așa că m-am gândit că astăzi ar putea fi ultimul cadou pe care ți-l pot face de ziua ta. Ei bine, fiul meu, cadoul meu este o moștenire de 20 de milioane de dolari pe care ți-o las cu încrederea că o vei gestiona bine și o vei spori pentru copiii tăi, așa cum am făcut și eu cu cei un milion de dolari moșteniți de la tatăl meu.

S-a gândit atunci Ștefan că dacă tot va moșteni o avere așa de mare, are nevoie de o soție cu care să să aibă copii și să se bucure împreună de avere.Într-o seară, la o întâlnire de afaceri, a văzut o femeie frumoasă cum nu mai văzuse până atunci. S-a apropiat de ea, s-a prezentat politicos și i-a spus:

– Știu că par un bărbat obișnuit, dar am un suflet mare, iar în scurt timp tatăl meu va muri și eu voi moșteni 20 de milioane de dolari, așa că aș vrea să ne cunoaștem mai bine și, poate, vei accepta să-mi fii soție.

Impresionată, femeia îi cere adresa și telefonul de acasă, pe care Ștefan i le dă cu mare bucurie și cu mare speranță.

Peste o săptămână, femeia visurilor lui Ștefan devine mama lui vitregă…

***

Ştefan cel Mare îşi cheamă oştenii şi le spune:

– În seara asta mâncaţi, beţi, faceţi ce vreţi. Dar mâine veniţi gata de luptă şi să nu dea dracu’ să vină vreunul beat!

Ca un făcut, a doua zi vin toţi beţi.

– Cine a băut azi-noapte, să facă un pas în faţă!, zice domnitorul.

În afară de vreo trei, toţi fac un pas în faţă.

– Voi, ăştia care n-aţi băut, pregătiţi-vă de luptă. Voi ceilalţi, veniţi cu mine să ne dregem!

***

Ştefan Cel Mare stă la sfat cu boierii ţării. La un moment dat intră un soldat obosit de alergare:

– Măria ta, vin turcii peste noi! Ştefan:

– Câţi sunt ?

– Vreo 10.000, răspunde soldatul.

– Vom învinge, spune Ştefan. Să-mi aduceţi cămaşa roşie să nu vadă soldaţii noştri dacă sunt rănit.

După două luni povestea se repetă cu vreo 20.000 de turci.

Ştefan îi linişteşte pe cei prezenţi şi cere din nou cămaşa roşie.

După trei luni iarăşi vine soldatul disperat:

– Măria ta, vin turcii peste noi!

– Câţi sunt?

– 100.000.

– Bine, du-te şi adu-mi pantalonii ăia maro…