Zâmbete… în ogradă
Pentru majoritatea oamenilor, cocoșul este o pasăre de curte normală, un fel de ceas deşteptător rural, însă pentru bunicii noştri era și o vietate venerată. Cocoșul apare într-o sumedenie de superstiţii româneşti, iar în „Punguța cu doi bani” a lui Ion Creangă era purtat „cu salbă de aur la gât și încălțat cu cioboțele galbene și cu pinteni la călcâie, de ți se părea că-i un Irod de cei frumoși, iar nu un cucoș de făcut cu borș”…
Cocoșul a devenit însă și subiect de bancuri, așa că vă invităm să începem ziua zâmbind, cu câteva glume despre cocoși…
Un cocoș vine în fiecare dimineață în cotețul celor 5 găini.
Pe 4 dintre ele le sărută, iar celei de-a cincea îi smulge o pană.
Și-așa, zi de zi, până când gâina jumulită se zbîrlește la el și-l întreabă:
– Pe celelalte 4 le săruti, dar mie îmi smulgi mereu o pană! De ce faci asta??
Cocoșul o fixează din priviri și-i răspunde suav:
– Pe tine te vreau goală, baby !
***
Într-o dimineață, Ion găsește cocoșul mort în curte.
Disperat că nu o să-i mai facă găinile ouă, pleacă la târg să-și cumpere un alt cocoș. Ajuns în târg vede un cocoș superb, mare, înfoiat… și-l întreabă pe vânzător:
– Mă bade, cât costă cocoșul aista?
– 5.000 de euro!
– Bă, da ce face de banii ăștia!?
– Păi… e cocoș de luptă, a câștigat toate luptele la care a fost…
– Da, de călcat găinile, calcă?
– Nu.
– Atunci nu-i ce-mi trebuie… zice Ion și pleacă mai departe prin târg.
Mai caută el ce mai caută și găsește un alt cocoș, ceva mai ieftin, dar care avea același cusur. În final găsește un cocoș amărât, pricăjit și ciufulit.
– Cât vrei bade pe cocoșul aista?
– 50 de euro.
– Cam scump și cam pricăjit… dar de călcat găinile, calcă?
– Calcă tot ce prinde, nene!
Cumpără Ion cocoșul, îl duce degrabă acasă și-l pune la treabă.
A doua zi se trezește și… constată cu stupoare că tot ce era pasăre la el în ogradă mergea crăcănat, cocoșul călcase tot…
Cocoșul, cu roatele-n sus, stătea întins în mijlocul curții, iar un vultur îi dădea târcoale. Ion, supărat că vulturul vrea să-i omoare comoara de cocoș pe care abia-l găsise, fuge repede să-și ia pușca și vrea să omoare vulturul.
Se apropie, pune pușca la ochi și când dă să tragă, cocoșul, îi zice:
– Ușurel, nu face gălăgie, lasă-l să se așeze!
***
Un fermier se duce într-o zi la târg, de unde își cumpără un cocoș tânăr pentru găinile din ograda sa.
Cum i-a dat drumu’n curte, cocoșul cel nou, țanțoș, îl împinge într-un colț pe cocoșul cel bătrân și se răstește la el:
– Băi, babalâc neisprăvit, a venit timpul să ieși la pensie!
Bătrânul, împăciuitor, îi zice:
– Hai bă, că tu tot nu poți să faci față singur la toate găinile astea!… Uite în ce hal m-au adus… Dar ne-om înțelege. Nu poți să mi le lași mie pe alea două, mai bătrâne, de lângă gard?
Tânărul, belicos:
– Te-ai lins pe bot, moșule! S-a terminat cu tine. Eu preiau de-acum toată gospodăria!
Bătrânul cocoș:
– Știi ce, tinere? Hai să facem un pariu! Alergăm o tură în jurul fermei și ăla care ajunge primul la coteț, ia toate găinile.
Pe tânăr îl umflă râsul:
– Ce, bă?… Fugi tu mai tare decât mine?… Păi îți dau 30 de secunde înainte și tot te iau cu trei lungimi…
– S-a făcut, zice bătrânul și o ia la fugă.
Tânărul așteaptă oleacă și pornește vijelios după el. Când ajung în fața casei, mai avea ca la vreun metru și ceva să-l ajungă din urmă pe bătrân. Fermierul care ședea pe verandă, vede faza, pune mâna pe pușcă și trage în cocoșul cel tânăr.
– Tu-i mama mă-si! zice el cu ciudă. Iar m-au păcălit aia… E-al treilea cocoș poponar cu care m-am procopsit luna asta!
MORALA: Nu va puneți cu bătrânii – vârsta, îndemânarea, înțelepciunea și puțină șmecherie pot de multe ori să învingă tinerețea arogantă…
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet/ anecdote și va fi tratată ca atare.
