Zâmbete și clopoței

Plugușorul este o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. În ajunul Anului Nou, ceata de urători, formată din patru până la douăzeci de flăcăi sau bărbați recent însurați, merge din casă în casă, invocând prosperitate și belșug celui ce primește colindătorii.

Vă aducem în atenție una din variantele satirice ale Plugușorului, ca să mai uităm de pandemie și să zâmbim…

 

 

Frunză verde de mărar,

Bună seara gospodari,

Gospodari și gospodine

Și voi domnișoare fine:

De dormiți, de nu dormiți,

Va rugăm să vă treziți.

Dați urechea la fereastră

Și-ascultați urarea noastră.

Noi plugarii de la Crâng,

Am pus șase boi la plug,

Că de când s-a înserat,

Noi cu plugul am plecat.

Zurgălăi și clopoței,

Strigați măi: hăăăi!

 

Toți gospodarii din sat

Stau și-ascultă la fereastră

Că așa-i în seara asta.

Iară eu, băiat din sat,

Am plecat după-nsurat.

Într-un sat, într-o comună,

Să-mi găsesc o fată bună.

Mi-am luat și eu mireasă,

De la mine a treia casă.

Frumos nume mai avea,

Că Maria o chema.

Frumușică nu prea, prea,

Vreo optzeci de ani avea.

 

De urâtă, nu-i frumoasă,

Te sperii văzând-o-n casă.

Și de rău nu-i șade bine,

Când se duce, parcă vine.

De mâncare, n-am ce zice,

Se pricepe să mănânce.

Și mănâncă, frate dragă,

Câte-o mămăligă întreagă.

A făcut o mămăligă

De nici câinii n-o mănâncă.

Și de crudă ce era,

Nici la porci nu le plăcea!

Înc-o roată, mai flăcăi: hăi, hăi!

Mi-am luat alta mai mică,

Ard-o focul, mult mănâncă

Popușoi din cinci grădini,

Brânză de la două stâni.

 

Lapte de la șapte vaci,

Făină din zece saci.

Dar iubește, de pârlește

Și de asta nu mai crește.

Multe, multe voi mai spune,

Că eu sunt cam bun de glumă

Dacă-ncep acum o glumă,

Precis uit de urătură!

Ia pocniți din bice, măi: hăăăi!!!

Chiar acum în astă seară,

Am făcut o socoteală:

Chiar din casa dumneavoastră

Am să iau vreo trei parale;

Și rachiu de tescovină

Să-mi șterg gâtul de rugină!

Cum visam așa, de-odată

Am văzut doi ochi de fată

Ochi căprui și buni de joc

De-am rămas trăznit, pe loc.

Limba mi se ‘mpleticea

Graiul mi se bâlbâia,

Și inima-n piept bătea,

Ca un ceas mi se zbătea…

 

Mamă și ce-aș fi făcut,

Ochii fetei să-i sărut!

Mă uitai ceva mai bine

Aoleu și vai de mine!

Nu-i nici fată, nici nevastă,

Era mâța la fereastră.

Stătea mâța și privea

Cum mă-ndrăgosteam de ea…

Foaie verde foi ca plopul,

Am avut și eu un socru,

Scurt și gras ca polobocul.

Ținea mult la fudulie

Soacra mea, cam durdulie.

Cu părul de tuci

N-ai de unde să-l apuci.

Ia pocniți din bice, măi: hăăăi!!!

 

Și-are un batic pe cap

De-o vară nu l-a spălat;

Și mai are-un cojocel

Din treizei de piei de miel,

Când se-mbracă namila

E ’naltă precum cămila.

A avut și ea bărbat

L-a dat cu contract la stat.

Era mic și crăcănat

Și cădea noaptea din pat,

Mai purta și evazați

De velură, cam roșcați,

Pălării ca mexicanii

Cum le poartă gogomanii.

Opriți plugul, măi flăcăi

Și sunați din zurgălăi!

La anul și la mulți ani!

 

*Această rubrică este una de umor/bancuri/pamflet. Orice asemănare cu personje reale este pur întâmplătoare.