Zâmbiți români, rămâneți uniți!
În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc unirea Principatelor Române – Moldova și Țara Românească, care s-a petrecut la această dată, în 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.
Astăzi, când se împlinesc 161 de ani de primul pas pe calea înfăptuirii statului național unitar român și însănătoșirea sentimentului de „neam și țară”, românii sărbătoresc Mica Unire participând, în majoritatea orașelor, la evenimente culturale, istorice, religioase organizate de autorități.
La mulți ani, România! La mulți ani, români, fiți sănătoși și uniți!
Despre Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire s-au pastrat documente istorice dar și anecdote, iar românii au făcut glume… Vă oferim și noi câteva dintre ele, pentru că zâmbetul unește oamenii și îi face mai buni…
*Zeci de mii de parlamentari participă la festivitățile de la Iași și Focșani, dar mai multe burți au fost rănite din cauza aglomerației.
*În Vaslui nu și-a anunțat nimeni venirea la festivitățile din 24 Ianuarie, pentru că a fost interzisă comercializarea băuturilor alcoolice în centru.
*Buzoienii țin doliu pe 24 ianuarie: De când s-a făcut Mica Unire a început lumea să spună că sunt moldoveni!
*O superstiție din Dorohoi spune că dacă cineva moare de ziua Micii Uniri, ajunge direct în Schengenul Raiului.
* Comisia Europeană atacă Unirea din 1859 la Haga: „Nu faceţi voi de capul vostru, mămăligarilor!”
*La Ankara, turcii serbează momentul în care n-au mai fost nevoiți să subjuge două Principate, ci unul singur.
***
Cuza Vodă avea obiceiul de a ieși foarte des ziua și chiar noaptea deghizat cum i se părea mai bine, și se plimba prin oraș singur sau cu vreun prieten deghizat și el. De multe ori intra în cârciumi și bea cu oamenii de rând, cerând cu insistență sa i se dea vinul cu ocaua lui Cuza.
Într-o zi, trecând pe lânga o santinelă, se oprește pe loc și-i zice soldatului, care mânca o ridichie cu pâine:
– Mă cunoști leat?
– Nu, domnule.
– Sunt și eu în armată.
– Ne-i fi bucătar?
– Nu, mai mare.
– N-ei fi căprar?
–Nu, mai mare.
– N-ei fi sergent?
– Mai mare.
– N-ei fi sublocotenent?
– Sunt mai mare!
– N-ei fi căpitan?
– Mai sus ceva.
– Maior?
– Mai mare.
– Colonel?
– Și mai mare.
– Ghenaral?
– Și mai mare, băiete.
– Aoleo, n-ei fi Vodă-Cuza?
– Chiar el.
– Te rog, dacă e așa, să-mi ții pâinea și ridichea ca să-ți prezint armata!…
***
Cică pe la 1853, Mihail Kogălniceanu stăruia pe langă Vodă-Cuza ca să-l facă ministru și pe generalul Tell care, se știe, avea o tremuratură continuă a capului. Cuza îi făgăduia mereu lui Kogălniceanu, dar nu se ținea de vorbă.
Îmbulzit de rugăminți, Cuza, ca să scape, îi spuse lui Kogălniceanu:
– Mihalache dragă, am să te rog un lucru.
– Ce lucru, Măria Ta?
– Să miști mereu din cap, vreo zece minute.
– Dar pentru ce?
– Fă-mi plăcerea și dă din cap puțin.
Kogălniceanu, care era foarte intim cu Vodă, ca să-i facă plăcerea, începu să miște capul de la dreapta la stânga. Miscă, miscă… până ce nu mai putu.
Atunci zise:
– Lasă-mă, Maria Ta, am amețit.
– Dumneata ai zguduit capul două minute și te-ai amețit, dar vrei să-l fac ministru pe Tell, care mișcă din cap de treizeci de ani! Slabește-mă, te rog!”
