Doctorul Bistriceanu daruieste copiilor crampeie „Din lumea Povestilor”

27 aprilie 2015 | 3 comentarii |

Medicul buzoian a lansat astazi, in prezenta a zeci de copii, medici, prieteni, parinti si bunici cartea cu povesti din ciclul „Fratia lui Iepurica”, in editie bilingva, romana si franceza.

 

Copilasii, emotionati ca au primit cartea cu autograful chiar de la autor

Copilasii, emotionati ca au primit cartea cu autograful chiar de la autor

Sala de conferinte de la Hotel Pietroasa din Buzau a devenit, in prima zi a acestei saptamani, neincapatoare. Zeci de copii de varsta gradinitei si a primelor clase primare au participat, impreuna cu dascalii lor, cu parintii sau bunicii, alaturi de prietenii medicului Valeriu Bistriceanu la lansarea editiei bilingve a cartii „Din lumea povestilor”, din care SanatateaBuzoiana.ro a publicat deja cateva.

Sute de ochi curiosi sa-l vada pe povestitor au stralucit de bucurie in momentul in care au primit in dar, chiar din mana celui care a scris povestile, cartea excelent ilustrata cu imagini „vii”, in care aparatul foto a surprins autorul impreuna cu personajele intruchipate de animale, pasari si alte vietati, dar si minunatele plaiuri buzoiene pe care dr. Bistriceanu le promoveaza ori de cate ori are ocazia…  Si unde mai pui ca „autograful povestitorului”, cum l-au numit prichindeii, a facut ca bucuria lor sa se dubleze!

La fel de emotionati s-au aratat si parintii sau bunicii care i-au insotit pe cei mici, in mare parte pacienti ai medicului-scriitor, dar si prietenii medicului, recunoscut si ca mare iubitor si promotor al culturii.

 

Din lumea povestilor

Din lumea povestilor (coperta 1/4)

Cu maini tremurande, cu glasuri gatuite de emotie, cei mici au primit in dar cartea cu povesti. Dar nici medicul, cat e el de medic, nu a reusit sa fie mai putin emotionat si s-a lasat coplesit de bucuria transmisa de cei care i-au apreciat munca, gestul si talentul.

Totul a pornit din dorinta de a-i oferi finutului meu Valeriu cate o poveste din care el sa invete deprinderi despre igiena, ordine, corectitudine, prietenie, altruism, dar si cate ceva despre minunatele noastre meleaguri si obiceiuri, sa le pretuiasca. Vazand ca-i captez cu usurinta atentia si ca devine interesat, am inceput sa folosesc povestile si in relatia mea cu pacientii de varsta mica si foarte mica, pentru a-i ajuta sa capete incredere in medici, sa vina cu placere la cabinetul medical. Asa am ajuns sa croiesc inca o poveste si inca una, inspirandu-ma din legende si adaptandu-le la realitatile contemporane, folosind drept eroi principali trei iepurasi. Alaturi de ei, alte animale si pasari domestice sau salbatice cu care au interactionat, au reusit sa-i atraga pe copii si sa-i ajute sa invete cate ceva despre ele, dar si despre deprinderile umane si sentimentele pe care oamenii ar trebui sa le aiba unii fata de altii”, a precizat dr. Valeriu Bistriceanu pentru SanatateaBuzoiana.ro, cu prilejul lansarii volumului bilingv „Din lumea povestilor / Du monde des contes.

 

Dr. Bistriceanu, emotionat ca si copiii-150

Dr. Bistriceanu, emotionat ca si copiii

Si, cum nimic nu este intamplator pe lumea aceasta, micii pacienti s-au aratat dornici de noi povesti. Iar copiii sau nepotii pacientilor carora medicului buzoian le-a trimis povestile prin e-mail impreuna cu fotografii in care el insusi se afla alaturi de iepuri, broscute, pasari si alte vietati au fost impresionati sa-l vada pe autor alaturi de personajele din povesti. Toate acestea l-au determinat pe medicul buzoian sa publice basmele intr-un volum, pentru a fi accesibile cat mai multor copii.

„Asa am ajuns la un  numar apreciabil de povesti pe care m-am simtit dator sa le ofer cat mai multor copii si astfel s-a nascut idea publicarii lor in volum. M-am gandit apoi ca povestile pot ajuta copilasii sa-si dezvolte aptitudinile si placerea de invata o limba straina, ca noi romanii suntem francofoni recunoscuti si astfel am ajuns la editarea cartii cu povesti si in limbile romana si franceza. Am fost ajutat in materializarea acestei dorinte de distinsa doamna Marilena Lica Masala, romanca de origine, scriitoare si jurnalista care traieste in Franta si care traduce in special poezie, careia-i multumesc din tot sufletul”, a mai spus dr. Valeriu Bistriceanu, cu prilejul lansarii volumului de povesti „pentru suflete nevoinovate”, cum ii place sa spuna.

Si poate nu-i intamplator nici faptul ca peste catva timp, medicul de familie buzoian va pleca in Franta, unde se va ocupa de derularea unui proiect de cercetare referitor la sanatatea varstei a treia.

 

Traducatoarea, la fel de emotionata

Traducatoarea, la fel de emotionata

Ei bine, la fel de emotionata s-a aratat cu prilejul lansarii cartii si traducatoarea, care spune ca desi i s-a solicitat aceasta colaborare in apropierea Sarbatorilor Pastelui, nu a putut refuza, dupa ce a citit manuscrisele si a descoperit ca „doctorul Bistriceanu nu este intamplator moldovean ca si Ion Creanga si medic, la fel ca Vasile Voiculescu”, pentru ca de la primul a preluat darul de a povesti si de a adapta legendele populare la realitatile contemporane, de la al doilea, darul de a vindeca oameni si de a scrie, iar de la amandoi, dragostea fata de romani si de valorile romanismului.

Sunt placut impresionata de acest volum de povesti. Este extraordinar cum, bilingv fiind, intareste relatia pe care Buzaul si buzoienii o au deja cu Franta, atat prin inaintasi – oameni de cultura sau de stiinta, cat si prin relatia deosebita stabilita in ultimii ani prin Centrul Cultural Francofon coordonat de Maria Monalisa Plesea, care face o treaba minunata aici, cu sprijinul Consiliului Judetean. La fel de impresionata sunt de faptul ca povestile, legendele traditionale au fost atat de bine adaptate contemporaneitatii de dr. Bistriceanu, cu finetea scriitorului si subtilitatea psihologuilui”, ne spune Marilena Lica Masala, mentionand ca s-a alaturat cu tot sufletul acestei idei.

 

Marilena Lica Masala - traducatoarea

Marilena Lica Masala – traducatoarea

Plecata de multi ani din Romania si avand un statut bine definit in Franta, traducatoarea povestilor din „Fratia lui Iepurica” apreciaza ca profesia l-a ajutat pe medicul Valeriu Bistriceanusa-si pastreze latura umanist-altruista” si sa-si valorifice calitatile de medic si psiholog.

„El surprinde si reda intr-un mod atragator, coerent si altruist, cu ajutorul animalelor si pasarilor folosite ca personaje, realitati in care micii cititori se regasesc: parinti plecati la munca in strainatate pentru a le asigura un  trai mai bun, starile sufletesti ale copiilor nevoiti sa traiasca departe de acestia, efortul de adaptare al copiilor, deprinderile zilnice pe care fiecare dintre noi trebuie sa le aiba (spalatul pe fata si pe dinti, inviorarea, diferite activitati gospodaresti sau recreativeetc), cat si insusirea tehnicilor de ultima ora (internet, skype etc). Iepurasii sunt de fapt niste copii inteligenti care invata sa traiasca impletind armonios valorile mostenite cu cele contemporane”, mai spune Marilena Lica Masala.

 

Copii, parinti, bunici, prieteni140Romanca stabilita in Franta revine in Buzau dupa 30 de ani, dupa cum ne-a martuirisit, dar spune ca nu a uitat meleagurile pe care le-a vizitat in tinerete si nici oamenii pe care i-a intalnit. A vrut ea insasi sa devina medic, dar si-a dat seama ca mai bine i se potriveste filologia si sociologia, iar ceea ce face acum, ca scriitor, jurnalist si traducator in si din limba franceza, dar si ca promotor al culturii romane, ii ofera certitudinea ca a ales bine.

Iar pentru a valorifica din plin revenirea pe plaiuri buzoiene, Marilena Lica Masala participa la toate evenimentele organizate in perioada 27-29 Aprilie de Centrul Cultural Francofon, cu prilejul „Galei culturii romane in spatiul francofon”, in cadrul careia pe 28 Aprilie, la Colegiul National B.P.Hasdeu are loc un adevarat regal cultural, sub titlul „Romanii fabulosi ai culturii Franceze / Ces Roumains formidables de la culture Française”, in cadrul caruia personalitati ale lumii culturale romane si franceze ii vor evoca pe Constantin Brancusi, Tristan Tzara, Elena Vacarescu, Eugen Ionescu, Emil Cioran.

GALERIE FOTO:



Comentarii (3)

  1. Radu Roxelana spune:

    Lansarea de carte a dr. Valeriu Bistriceanu – o intamplare frumoasa, luminoasa, emotionanta, ce sunt convinsa ca va fi ramas in eternitate prin farmecul povestilor citite, prin atmosfera creata de muzica si poezie, dar mai ales prin prezenta copiilor numai ochi si urechi la tot ceea ce se intampla, pentru ei, acolo.
    Oamenii mari le-au daruit Adevar si Frumos, cu delicatete si duiosie, asa ca pentru varsta copilariei. Sincer, m-as fi asteptat sa-si piarda mai repede rabdarea de a sta cuminti, pe scaune – virtute a varstelor mai mari, ce-i drept. Nu s-a intamplat asa, si asta nu poate fi decat motiv de multumire, gandind ca intamplarea creata pentru ei si-a atins scopul.
    Despre aceasta intamplare voi spune cateva impresii, din perspectiva cuiva necalificat, dar impresionat. De ce impresionat? Pentru ca aceasta nu este o carte. Aceasta este o sarbatoare. A temeritatii, a curajului, a indraznelii. Pentru ca iti trebuie indrazneala sa scrii o carte de povesti, in epoca Internet-ului, a computerului, a tehnologiei de varf, a copiilor uitati in fata televizorului la desene animate in care naratiunea este inlocuita cu actiunea.
    Despre autorul cartii nu se pot spune foarte multe; cred, in schimb, ca s-ar putea spune mult. Ca om a carui istorie personala s-a scris in acest oras, am avut privilegiul sa-l cunosc in ipostaze diverse ca aceea de doctor fara arginti, tamaduitor de suflete, modelator de constiinte, truditor in ocna cuvintelor. Totdeauna, insa, fervent sustinator al actului de cultura in sens larg.
    Ce putem spune despre cartea pe care domnia sa ne-o propune? De exemplu, ca genul epic de inspiratie populara ne este insemnat cu fierul rosu pe suflet noua, acelora din generatia mea, care am crescut cu povesti si basme. Si ca asa stand lucrurile, in tot timpul cat am citit „Din lumea povestilor” mi-au rasunat in minte cuvinte si expresii ca: „De treci codrii de arama, de departe vezi albind..”; „Taci, fiule, ca ti-oi da tinerete fara batranete si viata fara de moarte„; „…stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei…”.
    Si ca avem a remarca neaparat naratiunea la persoana intai, frumusetea descrierilor, dulceata graiului, farmecul slovei, o anume magie a atmosferei pe care o creeaza autorul, imbinarea maiastra a elementelor de trecut – prezent – real – fictiune – oameni si animale coexistand – pamantesc – supranatural, imbinare care lasa impresia ca totul este posibil aici si acum. Si, intr-adevar, in lumea povestilor totul e posibil. Dar cartea nu ne scuteste nici pe noi, cei mari, de surprize, si ma gandesc la hora care slaveste nemurirea din „Stana lui Mos Berbecila”, la tema filosofica a vietii si a mortii din „Lacul vulturilor” care m-a dus cu gandul la „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte„.
    Cartea re-creeaza cumva fericirea primordiala, paradisiaca, a varstei copilariei, fericire care se va pierde mai apoi, de-a lungul vietii. Nu intamplator spunea parintele Arsenie Boca :”Daca vrei sa vezi Raiul, uita-te in ochii unui copil„.
    Personalitatea autorului este usor de recunoscut in stilul navalnic, impetuos, permanent curgator si metamorfozabil al cartii.Pentru ca se adreseaza varstelor mici, cartea ofera , la finalul fiecarei povesti, indrumari de buna-purtare, sfaturi ce vizeaza chestiuni de etica si morala.
    Aceasta carte se traieste, nu se citeste.
    Ca si consumator de cultura, si ca ca om ce n-a uitat sa fie copil, vreau sa-i fac autorului urmatoarea urare:
    Acum ceva timp, unul dintre nepotii mei mi-a pus urmatoarea intrebare: „…Tu stii cine este Ion Creanga? A scris povesti frumoase pentru copii, care se citesc si in ziua de azi. Si eu stiu povesti de-ale lui!”
    Ii doresc ca, peste vesnicii, intr-una din serile frumoase ale lumii, intr-o casa oarecare, sa se auda glasul cristalin al unui copilas intreband adultul de langa el:”..Tu stii cine este Valeriu Bistriceanu? A scris povesti frumoase pentru copii, care se citesc si in ziua de azi. Si eu stiu povesti de-ale lui.”
    Sunt convinsa ca, de dincolo de albastru, din steaua in care va locui atunci, domnia sa va zambi la auzul acestor cuvinte, si-si va inmuia varful penitei in calimara cu praf de stele, pentru a mai scrie o poveste, observand ca demersul sau n-a fost unul intru zadarnicie, ci intru nemurire.

  2. Auraş Tereacă spune:

    Felicitari pentru articol. Rar mai gasesti in presa locala asemenea descriere a unui eveniment.

  3. Mircea Costache spune:

    Tocmai când pretindeam că îl cunosc destul de bine pe Dl. Doctor Bistriceanu, ca vechi parteneri de acțiuni culturale și în funcționarea Școlii Postliceale V.Voiculescu, unde am avut onoarea să predau Limba Engleză și un curs de Limbă Română, Cultură și Civilizație Universală, am fost realmente surprins să descopăr o deosebită sensibilitate, un tremur lăuntric aidoma ușorului tremur al mâinii pe care o întinde cu generozitate, nu numai ca un salut ci atunci când tu sau ai tăi au nevoie de sfatul unui medic bun. Marcat de răul vremurilor, am fost tentat să decodific în personajele animaliere vreo alegorie, căci, vorba lui Gr. Alexandrescu, „Socotesc a bine zice, fără să ne îndoim/ Că e prea bun pentru fabuli, veacul în care trăim”. Căutarea nu mi-a fost în zadar, chiar dacă nu am găsit nimic abscons ori subversiv. Pentru că mi s-a accentuat plăcerea de a afla în fața nevăzută a doctorului fără de arginți, demn urmaș al Voiculescului, o candoare, o prospețime a percepției naturii și a univesului copilăriei, dătătoare de speranță că nu vom sfârși sufocați de smogul vitriolant al apocalipsei coputerizate. Felicitări, urări de bine și noi izbânzi, oriunde vă veți afla, Domnule Doctor Bistriceanu! Îmi va fi dor de dumneata.

Adaugati un comentariu


 

*