Minunea cu iepure

Fumam pe terasa din spatele casei cand… apare cainele meu, de sub gardul vecinului, cu un animal alb in gura. Mandru, loial, mi-l aduce si mi-l pune in fata. Era iepurele campion al vecinului, ceva rasa cu pedigree din Germania, cu care umbla la concursuri, expozitii… Era mort de-a binelea, inota in balele cainelui si era foarte murdar. Iepurele valora cam 50.000 euro…

Dupa „corectia” data cainelui m-am intors la iepure… Si mi-a venit o idee! L-am bagat in chiuveta, l-am spalat bine de pamant si de balele cainelui si l-am uscat cu uscatorul de par al mamei. Am luat apoi iepurele si am intrat in curtea vecinului, i-am facut un culcus din paie in cusca, l-am pus in pat si am inchis usa custii.

Dupa-masa vine vecinul acasa… La vreo 5 minute se aude galagie, larma, exclamatii de uimire… Ca un bun vecin, ma duc sa ma interesez care-i problema. Stateam ca doi prosti in fata custii iepurelui si are loc urmatorul dialog:

– Uita-te! zice vecinul

– Ce s-a intamplat? A murit?

– A murit! Acu’ doua zile l-am ingropat si, iata minune, e iar aici!…