13 septembrie – Ziua Pompierilor, moment de celebrare a salvatorilor de profesie

Cel mai cunoscut erou al pompierilor romani, Pavel Zaganescu, provine dintr-o familie de boieri din Ramnicu Sarat si a fost unul dintre personajele importante ale revolutiei de la 1848, devenind astfel un simbol pentru salvatorii profesionisti.

 

Astazi se aniverseaza Ziua Pompierilor. 13 septembrie este o zi cu o semnificatie deosebita, atat pentru istoria acestor salvatori de profesie, pompierii, cat si pentru istoria nationala, marcand un moment important al Revolutiei de la 1848. Mai exact, la aceasta data s-a purtat celebra batalie din Dealul Spirii. Atunci, 166 de pompieri comandati de capitanul Pavel Zaganescu au infruntat cu succes peste 5.000 de ieniceri turci condusi de Kerim Pasa, trimisi sa inabuse revolutia ce izbucnise in Capitala.

Putini stiu, insa, ca eroul din Dealul Spirii are o stransa legatura cu Buzaul, fiind originar din Ramnicu Sarat, unde a copilarit si de unde a plecat pentru a imbratisa cariera militara.

Pavel Zaganescu, nascut pe 17 ianuarie 1815, era fiind fiul lui Grozescu Caminarul si al Smarandei. Mama sa a tinut sa primeasca numele de familie al bunicului, care decedase in 1784, lasand mostenire familiei 400 de stanjeni de mosie, 14 pogoane de vie si o carciuma in Bucuresti.

  Aurmat cursurile Scolii Primare Grecesti din Ramnicu Sarat, apoi a fost trimis sa-si continue studiile la Bucuresti, unde a facut parte din primele generatii de tineri care au studiat in limba romana.

La 15 ani, cuprins de elanul patriotic si revolutionar al vremii, a intrat in Militia Nationala ca aspirant la gradul de ofiter, iar 10 ani mai tarziu, in 1840, a primit gradul de sublocotenent si a fost trecut la Batalionul I din Regimentul II.In 1844 se numara deja printre ofiterii care conduceau nou infiintata companie de pompieri din Bucuresti.

 

Pavel Zaganescu se  remarca in mod deosebit in timpul celui mai devastator incendiu din istoria Bucurestiului, cunoscut sub numele de „Focul cel Mare”, izbucnit pe 23 martie 1847, in ziua de Paste, provocat de joaca baietelului cluceresei Zinca Draganescu. Copilul a descarcat un pistol spre podul plin cu fan al sopronului din spatele casei, iar un  vant puternic a facut ca flacarile sa se intinda cu repeziciune, cuprinzand o treime din orasul de atunci. Datorita eforturilor supraomenesti ale pompierilor militari, extinderea sinistrului a fost impiedicata.

Anton Pann descrie grozavia: „…sub ochii ingroziti ai localnicilor refugiati pe Dealul Mitropoliei, se desfasura spectacolul inspaimantator al Bucurestilor in flacari. Case, pravalii, hanuri si biserici ardeau intr-un vacarm asurzitor. Pe ulite, oamenii alergau inspaimantati, rasunau comenzile militare si vaietele deznadajduitilor in flacari”.

Atunci au cazut prada limbilor de foc peste 2.000 de cladiri si au murit 15 persoane, printre care si un pompier militar. La o saptamana de la dezastru, pamantul nu se racise inca.

In acelasi an, Zaganescu a fost avansat la gradul de locotenent, iar un an mai tarziu a devenit comandantul „Roatei de Pompieri” a Capitalei, remarcandu-se ca adept al lui Nicolae Balcescu, alaturi de care a participat la anihilarea actiunilor contrarevolutionare.

 

La 23 aprilie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu l-a avansat pe Pavel Zaganescu la rangul de parucic „pentru activa implinire a datoriilor slujbei”.

In septembrie 1848, ingrijorat de amploarea pe care o luase miscarea revolutionara, guvernul de atunci a chemat in ajutor trupele otomane, o coloana formata din aproape 6.000 de ieniceri condusi de Kerim Pasa pornind spre Bucuresti. La 12 septembrie, colonelul Radu Golescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful Garnizoanei Bucuresti a primit ordin din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze, a doua zi, subunitatile in Dealul Spirii, pentru a intampina trupele otomane ce urmau sa intre in Capitala.

Coincidenta face ca in aceeasi zi, de 13 septembrie, Regimentului 2 Infanterie sa i se inmaneze drapelul de lupta, solemnitatea ceremoniei influentand moralul ostasilor. Starea de spirit a acestora s-a transmis si pompierilor comandati de capitanul Pavel Zaganescu, care presimteau iminenta unui conflict si au tinut sa mearga cu totii in cazarma din Dealul Spirii.

 Inclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii dintre sublocotenentul Companiei de Pompieri, Dinca Balsan, si un soldat otoman. Militarii lui Pavel Zaganescu, desi in inferioritste numerica, au capturat cele doua piese de artilerie, pe care le-au intors impotriva inamicului, provocandu-i pierderi insemnate. In cele din urma, vazand ca nu poate infrange rezistenta pompierilor, Kerim-Pasa a trimis un ofiter, care i-a propus lui Zaganescu incetarea focului, garantand in schimb „libera iesire din cazarma”, angajament ce nu a fost insa respectat.

 

 Batalia din Dealul Spirii constituie un moment important in istoria armatei romane moderne, compania formata din 166 de ostasi comandati de capitanul Pavel Zaganescu reusind sa tina in loc o armata formata din circa 5.000 de otomani. Confruntarea a durat cam doua ore si jumatate, de partea romana inregistrandu-se 48 de morti si 57 de raniti, in timp ce in tabara turcilor s-au consemnat 158 de morti si 500 de raniti.

  Odata cu inabusirea revolutiei, Pavel Zaganescu si alti ofiteri sunt dati afara din armata, arestati si inchisi doi ani, la Vacaresti. Ofiterul buzoian este judecat de o comisie creata pentru cercetarea evenimentelor de la 1848. Desi gasit nevinovat, Zaganescu nu este reprimit in armata.

Dupa numeroase demersuri, in 1852, domnitorul Barbu Stirbei a acceptat reprimirea sa in armata la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent. A dost avansat apoi capitan, in 1857 primeste gradul de maior, iar in 1859 devine colonel. Doi ani mai tarziu este numit inspector al frontierei Dunarii, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza il insarcineaza cu reorganizarea Corpului Granicerilor. In 1864 demisioneaza din armata, in urma unor neintelegeri cu generalul Florescu. In acelasi an este numit prefectu al Politiei Capitalei, functie pe care a detinut-o pana in 1870.

 

*Astazi, la ceas aniversar, Redactia Sanatatea Buzoiana le ureaza pompierilor, acestor salvatori de profesie, viata lunga si sanatoasa si succes in salvarea cat mai multor vieti.

LA MULTI ANI!