77 DE CUVINTE: Câtă încrâncenare…

Eram la tenis, vreme superbă, teren bun, veselia, prezentă şi ea. Brusc, doi dintre prietenii mei au început să se contreze: De ce l-a condamnat măi, pentru ce mare vină?

Lasă să facă puşcărie, ce atâta corupţie, nu ceda celălalt, şi tot aşa…

Mă uitam la ei, se aprinseseră rău de tot şi nu ceda niciunul.

Eiiiii, jucăm şi noi tenis astăzi?, am intervenit.

S-au calmat ei în cele din urmă, dar câtă încrâcenare aşa, din senin…