Boala si moartea lui Eminescu, descifrate de medici si academicieni

15 ianuarie 2015 | 0 comentarii |

In cartea „Maladia lui Eminescu si maladiile imaginare ale eminescologilor”, 13 personalitati ale lumii stiintifice desfiinteaza mitul potrivit caruia poetul a murit de sifilis si se confirma ca suferea de „tulburare bipolara”, dar si ca a fost „otravit” cu mercur .

 

Eminescu tanar  si mormantul poetului

Eminescu tanar si mormantul poetului

Aniversam 165 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu, dar viata si moartea sa raman in continuare un mister. Secole de-a randul s-a zvonit ca „luceafarul poeziei romanesti” ar fi suferit de sifilis, dar iata ca acum, 13 medici, profesori si academicieni sustin ca Eminescu a fost diagnosticat gresit, iar moartea i-ar fi fost cauzata de tratamentul cu mercur la care a fost supus.

Tot ei spun ca poetul ar fi suferit de o tulburare bipolara, afectiune psihica pe care doctorii vremii nu au putut-o diagnostica.

Specialistii contemporani sustin, in cartea Maladia lui Eminescu si maladiile imaginare ale eminescologilor, lansata astazi, cu prilejul aniversarii a 165 de ani de la nasterea poetului, ca medicii ieseni si bucuresteni care l-au tratat NU au stiut sa interpreteze corect simptomele pe care le-a avut poetul (agresivitate, neliniste, idei delirante si disconfort) si l-au diagnosticat gresit, respingand ideea ca Eminescu ar fi murit, la 39 de ani, de sifilis.

 „La autopsie nu s-au gasit leziuni specifice sifilisului. Era ignoranta vremii. Nu se punea pune la vremea aia diagnostic cert de sifilis. Era si o moda. Boala venerica, sexuala, era foarte frecventa, inclusiv la marii creatori, a spus academicianul Victor Voicu, farmacolog si toxicolog.

Cartea desfiinteaza si mitul potrivit caruia poetul ar fi murit dupa ce ar fi fost lovit la cap de unul dintre bolnavii din spitalul in care se afla internat.

In anul 1987, intr-un articol publicat in New York, dr. Ovidiu Vuia afirma: „Concluziile mele ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste o suta de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare: Eminescu NU a suferit de lues (sifilis) si nu a avut o dementa paralitica”.

 

locul in care a muritEminescuEminescu, mai spun oamenii de stiinta, a fost tratat in ultimii sase ani de viata cu mercur, un metal greu care se depune in creier, in oase, dar si in alte organe vitale cum ar fi rinichii sau ficatul si care duce, in timp, la intoxicarea grava a pacientului si la deces.

Asta era tratamentul vremii. Nu existau alte solutii. Tratamentul cu mercur nu a facut insa decat sa genereze lezari ale sistemului nervos si cardiovascular, ireversibile, grave, a explicat academicianul Victor Voicu.

In martie 2011, profesorul Neghina de la Departamentul de Parazitologie al Universitatii de Medicina si Farmacie „Victor Babes” din Timisoara a publicat un studiu in care arata ca „Dupa analizarea ipotezelor medicale, concluzionam ca el a suferit de tulburare bipolara si a murit datorita intoxicarii cu mercur, un tratament inadecvat administrat ca urmare unui diagnostic incorect (sifilis). Internat in locuri inadecvate si tratat de catre medici incompetenti, el a suferit nu doar fizic ci si moral, nu s-a putut adapta stresului si a murit in mod prematur”.

La randul sau, dr. Gabriel Diaconu a explicat ca „tulburarea bipolara” este „o tulburare cronica a dispozitiei, caracterizata de alternanta starilor – ca manii si depresie. In faza de manie, boala bipolara poate sa semene cu sifilisul sau neurosifilisul, prin faptul ca in ambele situatii apare un dezechilibru comportamental si idei de grandiozitate.

Autorii lucrarii Maladia lui Eminescu si maladiile imaginare ale eminescologilorsustin insa ca poetul a murit, cel mai probabil, in urma unui stop cardiac. „Eminescu a murit si dintr-o cauza vasculara. A avut o ateroscleroza precoce”, a spus prof. univ. dr. Eduard Apetrei.

 

Mihai Eminescu in ultimii ani de viata

Mihai Eminescu la 37 de ani

Mihai Eminescu s-a nascut pe 15 ianuarie 1850, in localitatea Ipotesti, judetul Botosani. Considerat in literatura romana drept „cel mai mare autor de poeme al neamului”, Eminescu a fost si un prozator exceptional, dar si jurnalist cu un deosebit simt critic si analitic.

Opera, dar si cateva aspecte ale vietii lui Mihai Eminescu, intre care relatia poetului cu Veronica Micle si moartea lui suspecta, au stat permanent in atentia criticilor.

Daca in primul caz, aproape nu mai sunt secrete, fiind publicate numeroase scrisori si carti care au tratat pe larg tema, moartea poetului ramane inca fara concluzii certe, chiar daca si in acest caz s-au scris foarte multe lucruri.

Pe 28 iunie 1883, la doar doua luni dupa ce poezia „Luceafarul” fusese publicata pentru intaia oara, Mihai Eminescu avea sa fie internat in sanatoriul doctorului Sutu, cu diagnosticul de „manie acuta”.

Din motive neelucidate pe deplin (exista chiar cateva teorii ale conspiratiei in acest sens), incep sa fie raspandite zvonuri ca Eminescu ar fi bolnav de sifilis si incepe sa i se administreze un tratament soc pe baza de mercur.

Pe 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, Mihai Eminescu avea sa se stinga din viata in casa de sanatate a doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Insa batjocura la adresa sa va continua si dupa moarte: in data de 16 iunie 1889 i se face autopsia, iar creierul sau este uitat pe fereastra, in soare, timp de cateva zile, inainte de a fi trimis spre examinare…

Boala, dar si tratamentul care l-a distrus, i-au afectat si creativitatea, sustine academicianul Eugen Simion, care spune ca „opera lui Eminescu se creeaza pana la 33 de ani” si ca cele mai pretioase poezii sunt cele scrise inainte ca marele poet sa se imbolnaveasca.

 


Adaugati un comentariu


 

*