Cele mai periculoase drumuri…

Credeți că cele mai periculase drumuri sunt în România? Ei bine, nu… Anul trecut am fost în vizită la niște prieteni din Rusia, în Irkuțk, lângă lacul Baikal, în mijlocul tundrei. Într-un week-end ne-am adunat 8 oameni și am plecat în tundră pentru a aduna conuri de cedru (se poate câștiga bine de pe urma lor).

Am ajuns destul de repede la locul destinației, prietenii mei cunoșteau locurile, deși nu se ocupaseră anterior cu strângerea conurilor.

Ajunși la destinație, primul lucru pe care l-am făcut a fost să aprindem focul, să pregătim cărnița pe care urma să o punem la grătar și, desigur, am golit vreo 2 sau 3 sticle de votcă, în cinstea succesului ce urma să-l avem.

În timpul cât am instalat cortul, am mai golit vreo 2 sticle pentru a ne încălzi, după care am început a face planul cum să „scuturăm” conurile din pomi (conurile de cedru nu se adună de pe jos, deoarece acestea se stratifică foarte repede și nu au calitățile pentru care sunt apreciate. În plus, cedrii au o înălțime medie de 20-25 de metri și un diametru de 1,5-2 metri, lucru ce face din strângerea de conuri o adevărată aventură.

Localnicii au niște instrumente artizanale cu care lovesc copacii, iar de la vibrațiile produse, conurile cad. Noi, fiind cu gândul mai mult la votcă și frigărui, nu aveam un astfel de instrument. Ne-am gândit ce ne-am gândit, dar nici o idee bună nu apărea. Mai bând câte o dușcă, iată că apare unul cu o idee genială:

– Mă, știți cum se dărâmau porțile unei cetăți, pe vremuri? Hai să facem și noi așa; găsim un buștean de vreo 2 metri, îl apucăm toți 8, ne facem elan, lovim cu el în cedru și la sigur că toate conurile vor cădea pe jos.

La o asemenea sclipire de inteligență, am mai băut câte o dușcă, după care am găsit un buștean potrivit și hai la lucru.

Ne facem elan, alergăm, alergăm… și trecem „cu succes” pe lîngă copacul țintit (cei care erau la cârmă, se vede că nu erau cei mai treji din grup). Am alergat pe lângă cedru și am ajuns la o vale destul de bunicică, dar alergam toți 8 cu bușteanul în mână, de oprit nicidecum nu puteam, după care valea a devenit și mai abruptă, iar noi alergam și mai repede, când auzim pe unul strigând:

– Nu aruncați, nu aruncați, altfel toți ne rupem picioarele!

Alergând așa, din toată puterea, ajungem la drum, iar înspre noi, în acel timp, se îndrepta o mașină. Șoferul, face ochii cât cepele, văzând că în direcția lui alergă 8 tâmpiți cu un buștean în mână și nici de gând nu au să se oprească. Frânează brusc, sare din mașină și fuge în pădure.

– Dacă șoferul nu oprea -își amintește un participant la „aventură”-, noi poate ratam și mașina, dar așa, am lovit mașina din plin, ea s-a pornit la vale și a căzut într-o prăpastie și ce a urmat, nici nu vreau să-mi amintesc…

Concluzia: cele mai periculoase drumuri sunt în Rusia.