Ciresele din cosul cu sanatate de pe Istrita

La cea de-a patra editie a Sarbatorii Ciresului sunt asteptati, sambata, in Statiunea Pomicola Istrita, peste 150 de specialisti horticoli si fermieri din tara si din strainatate.

In urma cu vreo 30 de ani, zona Istrita din judetul Buzau era renumita pentru ciresele aromate, mari si deosebit de atractive pentru piata romaneasca. Incet-incet, ciresii de la Istrita au disparut. Motivele le cunoastem – oamenii nu au mai invesitit in livezi, livezile existente au imbatranit ori s-a pus accentul pe alte soiuri pomicole.

Profesorii de la Statiunea Pomicola Istrita au inceput insa, acum patru ani, sa puna pret pe reinnodarea unei traditii frumoase, marcata de parfumul celor mai bune soiuri de cires de pe continent. Asa ca au dedicat acestor fructe-vedeta ale lunii iunie, o sarbatoare numai a lor, in care fructele sanatoase, lucioase si foarte gustoase din ladite pot fi admirate, gustate, cumparate si chiar premiate.

Ca atare, sambata, 10 iunie, de la ora 10, peste 150 de cercetatori horticoli, profesori universitari si fermieri de pe intreg cuprinsul tarii vin la Istrita sa aduca un omagiu acestor fructe. Desi in primavara acestui an au avut un pret foarte mare la consumator, ciresele sunt considerate, pe drept cuvant, adevarate „miracole” ale naturii, ofera adevarate „rasfaturi culinare” si au o multime de proprietati terapeutice, de care ar fi bine sa profitam.

Petre Grivu

Sarbatoarea Cireselor, eveniment care se desfasoara sub coordonarea Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) Bucuresti – institutia tutelara a Statiunii Istrita, este deschis specialistilor, celor interesati de prezentari horticole. Sunt invitati, totodata, cei care gratie lor, cireselor, simt cu aceeasi intensitate, la fiecare inceput de vara, gustul „dulce al copilariei”, in care ciresele se transforma in „cercei la urechi” si in cel mai delicios desert.

La Istrita, abia de cateva zile au inceput sa se coaca ciresele, numai bine pentru evenimentul de sambata. Nu le-a mers prea bine nici anul acesta, pentru ca gerul din aprilie le-a atins nemilos, chiar cand florile incercau sa dezvaluie fructul. „Intre 20 si 23 aprilie a fost inghet. Ciresul a fost afectat in intreaga tara, in unele locuri chiar suta la suta. Noi am reusit sa salvam jumatate din cltura cu cires si speram la patru spre cinci tone la ha, adica la jumatate din normal. Sunt cirese putine, dar mari. Iesim, cu aceasta ocazie, in fata musafirilor nostri, cu cele mai bune soiuri din Europa. Au reusit sa se aclimatizeze foarte bine, pe 90 la suta din cultura, caci zece la suta este cu soiuri romanesti de foarte buna calitate”, prezinta evenimentul anual inginerul doctor Petre Grivu, directorul Statiunii Pomicole Istrita.

O degustare direct de pe crengile pline de rod, in cadrul unui tur al livezilor de cires, dar si o vizita in pepiniera  Statiunii vor fi la indemana invitatilor si participantilor la eveniment. Petre Grivu mai spune ca alaturi de profesorii de la Istrita vor fi prezenti prieteni horticultori din toata tara si de la unitatile de profil, dar si fermieri care au cumparat in timp pomi produsi in pepiniera statiunii. „Le vom face un tur al celor zece hectare cultivate cu cires si fiecare invitat va putea sa deguste direct din pom cirese chiar bio, cirese de foarte buna calitate si delicioase. Mai apoi vom prezenta si pepiniera noastra in care producem annual cateva zeci de mii de pomi certificati si care se preteaza in acest moment pentru infiintarea de livezi pe reconversia din pomicultura”, explica directorul Petre Grivu.

Pe cele 10 hectare plantate cu cires in Statiunea Pomicola Istrita gasim 15 soiuri de cirese, intre care Coresi, Kordia, Germersdorf (cunoscute ca „inima de porumbel”) sau si Regina, cirese romanesti cu traditie sau aduse din strainatate, foarte gustoase.

Despre cirese se spune ca sunt „fructele tineretii si frumusetii”, pentru ca pe langa gustul, forma si culorile apetisante, datorita continutului mare de vitamina C si antioxidanti, sunt adevarate „medicamente naturale”, care fortifica organismul si incetinesc procesul de imbatranire.

Ciresul (Cerasus avium) se cultiva de peste 2.500 de ani, la inceput in Asia, intre Marea Neagra si Marea Caspica, apoi in Europa. In stare salbatica, ciresul se intalneste in China, Iran, Turkestan, Caucaz, Crimeea, Turcia, Africa de Nord si sud-estul Europei (il intanim si in padurile de foioase din Romania).

Fructele de cires sunt recunoscute pentru efectele lor detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, antigripale, hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, tonifiante fizic si psihic, diuretice, lazative, depurative, racoritoare.

Extern, ciresele zdrobite se aplica sub forma de cataplasma pe frunte, pentru tratarea ametelii, migrenelor si durerilor de cap. Aplicata pe obraz si gat, sub forma de masca cosmetica, cataplasma din cirese reda elasticitatea si luminozitatea pielii, prin efectele tonice, revigorante si vitaminizante. In plus, combate petele de batranete, pistruii si crapaturile pielii (mai ales de pe coate si calcaie).

Livezile de cires sunt considerate adevarate „paradisuri terapeutice” de catre fitoterapeuti si psihoterapeuti. Cele mai multe proprietati terapeutice regasim in fructe, considerate  „elixir” al sanatatii fizice si psihice datorita felului in care actioneaza asupra organismului.

Ciresele inglobeaza o mare diversitate de componente nutritive si fiecare are un rol benefic pentru entinerea sanatatii si a frumusetii. Ciresele contin apa (hidrateaza organismul),  zaharuri (levuloza este asimilabila chiar si de catre diabetici), acizi organici (indeosebi acid salicilic), proteine, pectine, caroten, saponine, flavonoizi, vitamine (C, A, B1, B2, B6, E, PP) si o cantitate optima de saruri minerale, indeosebi Ca, P, Mg, Fe si potasiu si unele microelemente extrem de eficiente in mentinerea sanatatii (Zn, Cu, Mn, Co). In plus, prin continutul de acid elagic, anihileaza efectele unor substante cancerigene, astfel ca intarzie aparitia si dezvoltarea tumorilor maligne.

Fibrele continute de cirese sunt eficiente mai ales in prevenirea cancerului gastric si al celui de colon, iar ceaiul din codite de cirese este recunoscut ca un excelent diuretic, eficient in prevenirea si ameliorarea bolilor renale, dar are si proprietati antiinflamatoare si antifebrile.

Ciresele sunt trecute si pe listele „aromelor fine” ale bucatarilor, cofetarilor si distilatorilor care, cu ajutorul lor, duc rasfatul culinar la rang de arta. Prajituri, torturi si bauturi fine sunt preparate din cirese si sunt in topul preferintelor persoanelor pretentiase.

Tot la loc de cinste sta si lemnul de cires, asociat cu „luxul” de catre producatorii de mobilier si de artizani.

Sub toate aceste aspecte, cultivarea si exploatarea ciresului poate aduce un profit consistent celor care stiu sa valorifice tot ce contine numele „cires”, dar pentru asta ar trebui ca statul sa se implice…

Avand o valoare energetica redusa (in medie 57 kcal/100 g), ciresele sunt eficiente si in curele de slabire, dar nutritionistii recomanda consumul lor cu moderatie si chiar cu precautie in cazul diabeticilor, care sunt sfatuiti sa consume in special cirese timpurii, care au un continut mai mic de zaharuri si mai multa vitamina C decat ciresele care se coc mai tarziu.

Evenimentul de la Istrita este deschis celor interesati de fructele produse in judetul Buzau, curiosilor si specialistlor. Conducerea Statiunii Pomicole de la Istrita a invitat la eveniment si conducerea agriculturii buzoiene.

Revenind la cultura ciresului in tinuturile Buzaului, se poate spune ca aceasta este o indeletnicire de baza a locuitorilor din zona de deal, ale carei inceputuri se pierd in negura vremurilor. Primele atestari documentare provin de la sfarsitul sec. al XVI-lea. In 1595, Walter Baltazar (istoriograful vietii si domniei lui Mihai Viteazul) scrie despre desimea satelor intre Braila-Buzau-Bucuresti si alte tinuturi de sub munte care „erau avute in tot felul de fructe si vin asemenea celor din Polonia Mare si din multe provincii ale Germaniei“.

In 1693, Bacsici scria despre pomii din Tara Romaneasca, unde se regasesc si tinuturile Buzaului: „Regiunile din vecinatatile muntilor produc cantitati asa de mari de tot felul de fructe, de pere si de prune, ca e de mirare. In multe locuri se gasesc adevarate paduri de pomi roditori pe care nu le pazeste nimeni”. Dispunand de conditii pedoclimatice favorabile, pomicultura s-a dezvoltat permanent in aceasta zona geografica.

Anul 1893 marcheza inceputul istoriei zbuciumate a Pepinierei Istrita. Dupa mai bine de 120 de ani se poate vorbi, insa, despre traditie si continuitate in producerea materialului saditor.