Efecte colaterale
Două asistente medicale, în dialog:
– Nu cred că pacientul de la salonul trei mai are mult de trăit!
– Aş! Azi m-a înghesuit în colţ şi m-a pupat…
– Tocmai de aceea. A aflat nevastă-sa!
***
– Doctore, soţia mea şi-a pierdut vocea, ce să mă fac?
– Încercaţi să veniţi la trei dimineaţa acasă, băut!
***
Medicul cardiolog intră în goană la morgă, strigând:
– Scoate-l repede pe numărul trei! Nu pulsul lui s-a oprit, ci ceasul meu!
***
Doi lăcătuşi stau de vorbă:
– M-am angajat la o uzină şi chiar din prima zi am ajuns la spital cu concediu medical de 30 de zile.
– Păi, de ce?
– Am intrat în secţie şi am strigat: Ioane, aruncă-mi o cheie de 32!
– Aşa, şi?
– Păi şi de unde era să ştiu că în hala ăia erau 22 de muncitori pe care îi chema Ion?
***
O pereche suedeză, amândoi blonzi şi cu ochi albaştri, cu părinţii blonzi şi cu ochi albaştri, cu cei opt bunici blonzi şi cu ochi albaştri, au un copil cu pielea neagră, părul cârlionţat şi ochii negri. Tatăl, neîncrezător, face proba de paternitate.
Medicul îi confirmă că este copilul lui.
La protestele tatălui, care nu voia nici în ruptul capului să înţeleagă, medicul explică:
– Avem în faţă un caz evident de sindrom Kodak! Adică: suport larg, instrument subţire, intră lumina şi se voalează filmul!…
