Generozitate?

Un tip elegant iese dintr-un magazin select, împingând un coș plin cu mezeluri fine, caviar, șampanie și alte bunătăți. Când să le așeze în portbagajul mașinii, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo și rupea ierburi de la marginea drumului.

– Ce faci acolo, domnule?

– Adun iarbă, ca să mănânc. Trebuie să duc și la copii, că nu mai avem nimic.

– Cum așa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită și vino să mâncați la mine acasă!

– E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta…

– Și mai bine! Veniți cu toată familia!

– Sunteți foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriți, au și ei copii…

– N-are a face, să vină toți! La mine acasă iarba e uite-așa de înaltă, dacă sunteți mulți, în 3 ore o terminați!!!

***

Un azil de bătrâni închiriază un autocar pentru o excursie. La puțin timp după plecare, șoferul simte o bătaie ușoară pe umăr și o bunicuță îl întreabă dacă vrea niște alune. Șoferul acceptă bucuros pumnul de alune pe care i-l oferă. După vreo 15 minute, bătrâna vine din nou cu un pumn de alune. Povestea se repeta încă de câteva ori. Nedumerit, șoferul o întreabă când apare iar lângă scaunul lui:

– Mamaie, vă mulțumesc pentru generozitate, dar de ce nu mâncați alunele? Sunt scumpe și aveți pensii mici… 

– Eee, da crezi că mai avem dinți să mâncăm noi alune? 

– Păi bine, dar de ce mai dați banii pe ele dacă nu le puteți mânca? 

– Eee, de fapt nici nu vrem alune, dar ne place ciocolata cu care sunt învelite…