In atelierul pomilor de Craciun

Directia Silvica Buzau nu mai detine paduri din care sa poata taia brazi de Craciun. La Pepiniera Silvica exista patru impletitoare de rachita care pregatesc cosurile pomilor de Craciun.

 

Judetul Buzau are traditie in ceea ce priveste scoaterea in piata a pomilor de Craciun, din punctul de vedere al varietatii acestora, dar si al preturilor accesibile. Defrisarile, retrocedarile si, in consecinta, poluarea masiva care face ca medicii sa aiba tot mai multi pecienti cu afectiuni respiratorii si cu imunitate scazuta, au impus luarea unor masuri ferme de protejare a sanatatii oamenilor si naturii prin protejarea padurilor, atatea cate mai sunt. Astfel, la Buzau nu se mai taie niciun brad pentru Craciun, de cativa ani.

Avantajul silvicultorilor buzoieni este existenta Pepinierei Silvice de la marginea orasului Buzau, una dintre cele mai mari din tara, care deserveste de ani de zile, cu pomi de iarna si cu puieti ornamentali ori destinati impaduririlor masive, ocoale silvice din toate colturile tarii.

Desi acum, toate judetele se lauda ca fac pionierat in domeniul comercializarii, in aceasta perioada a brazilor „la ghiveci”, care pot fi plantati dupa sarbatori in curtea casei, la Buzau se intampla acest lucru din 2011, an cand s-a decis ca nici un brad nu va mai fi taiat din padurile de stat, pentru ca ulterior sa fie aruncat la tomberon.

 

Anul acesta, galeria pomilor de Craciun din curtea Pepinierei Silvice Buzau este extrem de variata, cuprinde pe de o parte brazi de sorginte straina, dar si romaneasca, molizi, precum si sortimente ornamentale precum chiparosul de balta sau castanul comestibil, puieti destinati desigur plantarii obisnuite si nu sarbatorilor de iarna.

Inginerul Vasile Avram, seful Pepinierei Silvice Buzau ne prezinta oferta sanatoasa pentru sarbatorile care stau sa vina. „Directia Silvica Buzau comercializeaza, in aceasta perioada, puieti ornamentali din diferite specii. Douglas brumariu si verde, brad si molid, la preturi diferite in functie de specii si inaltimi. Avem Douglas brumariu de la 0,6 metri si pana la 1 metru la pretul de 72 de lei la care se adauga contravaloarea recipientului, apoi la 1,5 metri-2 si chiar peste trei metri la 183,5 lei plus contravaloarea recipientului 22 de lei. Apoi avem Douglas verde de la 0,6 metri la 52 de lei plus recipientul 13 lei si tot verde de la 1 la 1,5 metri la 97 lei plus recipientul 22 de lei, apoi tot Douglas verde de la 1,5 pana la 2,5 si chiar peste 3 metri la pretul de 108 lei plus recipientul 22 de lei. Si mai avem bradul nostru romanesc, Abies alba, la 124 de lei plus recipientul. Bradul este cuprins intre limitele stasului 0,9 metri pana la 2,5 metri. Si molidul are un pret de 97 de lei plus ghiveciul”, detaliaza ing. Avram.

 

Pepiniera Silvica a produs in acest an 2,2 milioane de puieti forestieri, apti pentru plantat, plus in jur de 500.000 de puieti inapti din punctul de vedere al varstei si dimenisiunii. Si inca circa 30.000 de plante ornamentale din diverse soiuri.

„Ne descurcam destul de greu cu desfacerea puietilor, spune ing. Avram, noi livram catre ocoalele silvice din tara si catre agentii economici care se ocupa de impaduriri, dar foarte timid catre proprietarii de paduri care nu cer puieti pentru impaduriri. Nu stiu daca exista limita legala, dar o prevedere morala ar trebui sa existe, daca tai, trebuie sa pui ceva in loc. Noi le oferim toata gama de la campie, spre deal si munte. Noi livram puieti de la Tulcea si pana la Mehedinti. Noi avem sistem de irigatii si utilaje pentru aceste culturi, afirma acesta.

Toti pomii de iarna sunt asezati in cosuri din rachita sau ghivece din plastic. Dupa sarbatorile de iarna, acestia pot fi plantati in gradina sau pot fi adusi inapoi la Pepiniera Silvica, de ce nu. „Scoatem puietii la cos pentru ca deja, Directia Silvica Buzau, prin retrocedarile facute, nu nai are posibilitatea de a taia pomi de Craciun. Anul acesta nu s-a mai recoltat nici un pom de Craciun din padurile de stat. Confectionam aceste cosuri din rachita doar pentru a aseza acesti puieti ornamentali. Rachita o cultivam in pepiniera, o recoltam si mai apoi o impletim. Am pastrat traditia atelierului de impletituri doar pentru ocazia acestor sarbatori”, explica ing. Vasile Avram.

 

Atelierul de impletituri reprezenta, pana in urma cu cativa ani, o traditie solida a Pepinierei Silvice Buzau, insa din diferite motive acesta a fost desfiintat. Au ramas insa patru femei care stiu sa stapaneasca rachita, chiar si pe cea verde, nu fiarta asa cum se intampla odinioara. Atunci, rachita oparita se transforma in mese si scaune pentru terase, cosuri pentru rufe, cosuri pentru animale sau diferite cosuri pentru viata de zi cu zi. Toate insa, de o finete extraordinara si o calitate a impeltiturii deosebita. Erau destinate strict exportului.

Cativa metri in spatele cladirilor principale ale Pepinierei, cele patru impletitoare de rachita au lucrat, pana la ora 9:00, cel putin cate doua cosuri fiecare.

„Se sorteaza dupa dimensiuni, in functie de cat de mare este cosul. Se incepe de la fund si apoi se ridica peretii. La inaltimea de 35 de centimetri se face un pleter de cateva cercuri ca sa intareasca cosul, se inchide si se mai face un eder pe margine pentru rezistenta. Nu este un cos traditional, ci unul pentru pomii de Craciun. Meseria o stim de la domnul Avram. Mai suntem patru fete care impletim, suntem impletitoare. Facem cosuri la cerinte speciale. Inainte lucram numai export. Acum nu mai este atelierul. Eu impletesc doar aici, in Pepiniera. Cu rachita verde se lucreaza mai greu. Inainte opaream rachita si era mai moale. Noi, ca femei, ne-am obisnuit cu meseria. Se lucreaza cu mana goala si nuiaua de rachita, isi spune povestea meseriei Lenuta Grama.

 

Nu-i chiar usor sa impletesti rachita, mai ales verde. Dar acestor impletitoare le place ce fac. Ofteaza insa dupa vremurile cand din mainile lor ieseau adevarate bijuterii pe care strainii se intreceau sa le cumpere.

„E o meserie rara. Nici nu mai gasim impletituri din rachita. Eu m-as pricepe sa impletesc si din alun sau salcie, dar rachita ramane mai frumoasa si mai rezistenta. Noi lucram cu ea acum verde, dar inainte o fierbeam si o decojeam. In doua ore lucrez un cos, spune, dintr-o parte, Monica Cojocaru.

„Cand nu impletesc cosuri din rachita, lucrez in Pepiniera in camp, iar toamna sunt in centrul de fructe. Imi placea inainte, cand aveam comenzi pentru straini. Faceam cosuri pentru caini, fotolii, cosulete pentru sticle si cosuri auto. Sunt si astea placute, dar una e cand nuiaua e mai alba si mai moale si alta cand e dura si verde, apriga la mana”, continua povestea impletuturilor din rachita, cea de a treia lucratoare, Lucretia Fratila.

„Lucram in tacere. Astazi am facut deja doua cosuri. Experienta si tacerea imi aduc spor la treaba. Eu nu am acasa asa cosuri, dar imi place sa le lucrez. De vreo sapte ani nu mai este atelierul. Am ramas noi patru, care stim meseria. Atelierul a functionat foarte bine, foarte multi ani. Rachita aceasta e mai grea. Mai crapa mainile…”, spune si Ioana Grama, aratandu-mi mainile muncite, pentru o clipa.

PUBLICITATE