Memoria scurtă a liderilor mari

Capacitatea de a face selecția între esențial și detalii, cunoașterea valorii uitării selective, strategice și rafinate, cultivată în timp, separă liderul vizionar de managerul compulsiv-obsesiv. 

 

 

 

Există o calitate rară, aproape exotică, pe care o au liderii adevărați. Nu, nu este vorba despre carismă, despre abilitatea de a vorbi trei ore fără să spună nimic, nici despre talentul de a decide strategii cu o expresie solemnă. Este vorba despre o virtute ciudată, aproape suspectă: capacitatea de a uita. Da, ați citit bine. A uita. Cu grație, cu scop, cu intenție.

Să nu ne pripim, însă. Nu vorbim aici despre uitarea aceea a bunicului care nu mai știe unde și-a lăsat ochelarii în timp ce-i poartă pe nas. Nu. Aici discutăm despre o uitare strategică, rafinată, cultivată în timp, care separă liderul vizionar de managerul compulsiv-obsesiv care nu doarme dacă nu știe câți mililitri de lapte conține cappuccino-ul de la automatul de la etajul trei.

Să ne întoarcem puțin în timp, în grădina domnului Newton. Un măr cade. Nu contează dacă era ionatan sau altceva. Nu contează dacă era verde, acru sau cât de departe s-a rostogolit față de trunchi. Nu știm dacă Newton avea o zi bună sau tocmai se certase cu editorul. Newton a uitat toate aceste detalii irelevante. A ales să vadă altceva. A neglijat tot ce nu era esențial și a surprins o lege universală. Aici accentul nu cade pe cât de sclipitoare era această minte, chiar dacă era, ci despre cum a știut să selecteze.

 

Memoria ca „spațiu imobiliar” scump

 

Un lider adevărat este, în esență, un specialist în a face selecție. Nu de fotbaliști, ci de realități. El alege pe ce își pune atenția.

Nu își încarcă mintea cu fiecare e-mail, fiecare micro-decizie, fiecare dramă de birou, altfel se trezește într-un labirint mintal din care nu mai poate ieși. El știe că memoria este un „spațiu imobiliar” scump, iar în mintea sa nu este loc pentru orice detaliu de decor.

În schimb, dacă practică uitarea selectivă, începe să vadă pattern-uri, regularități, principii, tipare de funcționare ale pieței, ale echipelor, ale ecosistemului organizațional.

Uită. Uită cu măsură. Uită detalii, dar nu uită principiile, modelele care guvernează piața, funcționarea organizației, rolurile esențiale și vectorii de direcție ai strategiei.

Uitarea liderului este, paradoxal, un instrument de claritate. Îi permite să vadă pădurea, nu fiecare frunzuliță ofilită.

 

Dar… să nu ne prostim singuri

 

Să nu facem însă apologia uitării prostești. Nu e vorba despre a promova amnezia ca stil de viață. Dacă ești la început de carieră și nu știi diferența între un P&L și un PDF, atunci n-ai voie să uiți nimic.

Nici măcar dacă ai visat Excelul noaptea. Trebuie să înveți, să reții, să memorezi cu sârguință. Să fii ca un burete. Leadershipul vine abia după ce ți-ai ros coatele în detalii și ai învățat alfabetul meseriei.

Pentru cei aflați la juniorat, detaliile sunt alfabetul. Fără ele, nu știi să citești contextul. Nu ai baza de operare a domeniului. Nu știi să înțelegi realitatea organizațională. Fără ele, ești un analist fără analiză sau un consultant cu păreri de Facebook.

Dar, după ce ai parcurs traseul, după ce ți-ai „rupt” neuronii pe rapoarte și prezentări, abia atunci îți permiți luxul de a uita. De a lăsa deoparte ce nu contează și de a reține ce contează cu adevărat.

 

Cernerea ca ritual al maturității

 

Liderul matur este cel care a fost cândva obsedat de detalii. Care a stat nopți întregi în Excel-uri, care a citit toate rapoartele financiare cu lupa, care a mers pe teren, care a întrebat tot, care a greșit, care a învățat.

Dar apoi, la un moment dat, s-a ridicat de la nivelul informațional și a început să vadă structura de rezistență a afacerii. Să se uite la dinamicile pieței, la sinergiile dintre echipe, la impactul deciziilor în timp.

A înțeles că nu poate opera strategic cu mintea încărcată cu toate microdetaliile. A înțeles valoarea uitării selective.

Să ne înțelegem, nu orice uitare e sănătoasă. Dacă uiți parolele de la conturile de e-mail, dacă uiți numele clientului într-un pitch, dacă îți uiți laptopul în taxi, ești în alt registru, unul tragicomic.

 

Imaginea abstractă cu rezoluție clară

 

Pentru ca un lider să gândească abstract, să articuleze o viziune, să ia decizii rapide și coerente, are nevoie să aibă în minte reprezentări clare ale realității. Nu poate jongla cu toate informațiile, ci doar cu acele categorii mentale care sintetizează esențialul.

Uitarea devine astfel un mecanism cognitiv de igienă mentală. Fără el, liderul s-ar pierde în detalii, ar confunda esențialul cu zgomotul, și ar deveni, inevitabil, un administrator de haos.

Liderul nu operează cu metafore vagi sau generalități bombastice. El este capabil să asocieze unei idei abstracte o imagine clară, o direcție. El traduce complexitatea în limbaj uman, comunicabil.

Este ca un designer de sens: ia mii de date, de fapte, de întâmplări și creează un model simplu, ușor de reținut și de transmis. Nu reușește asta pentru că și-a amintit tot, ci pentru că a uitat tot ce nu conta.

 

Leadershipul și riscul „de a nu uita nimic”

 

Să nu uităm (sic!) că a nu uita nimic este, de fapt, o condamnare. Liderul care nu uită nimic, care memorează tot, care vrea să controleze fiecare variabilă, este un lider blocat.

Se pierde în micro-management, se epuizează cu fiecare decizie și nu poate ieși la suprafața lucrurilor. Nu are timp să gândească, să creeze, să anticipeze. Este un procesor suprasolicitat care se supraîncălzește și, inevitabil, cedează.

A ști să uiți este o formă de eleganță intelectuală. Este capacitatea de a nu te atașa de zgomotul inutil al detaliilor. De a păstra în minte doar ceea ce servește viziunii, misiunii și acțiunii. Este, într-un fel, o formă de igienă mintală, dar și de responsabilitate strategică. Liderul care nu uită nimic nu este mai eficient este doar mai obosit. Iar cel care uită fără să fi știut vreodată, nu este lider, este spectator.

Așa că, data viitoare când cineva spune că un bun lider trebuie să știe tot, amintiți-vă cu un surâs că și Newton a ignorat culoarea mărului. Și tot a descoperit gravitația. Pentru că, în leadership, nu câștigă cine știe tot, ci cine știe ce să uite.

 

* Constantin Măgdălina are 15 ani de experiență profesională, în companii multinaționale din țară și din străinătate. Are un Master în Marketing și Comunicare la ASE București, este certificat LeanSix Sigma și ITIL (IT Information Library®) și certificare Chartered Institute of Marketing. A inițiat și coordonat studii despre mediul de afaceri din România, participă la numeroase conferințe de afaceri și scrie pe subiecte legate de inovare, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformare digitală.