Obsesii

Marea obsesie a lui Petru Groza, care a condus primul guvern comunist din istoria României, era Decebal. El se mândrea cu faptul că ar fi fost urmaş al regelui dac, iar în memoriile sale, amintea deseori despre strămoşii săi daci, învinşi de „cotropitorul Traian“, afirmându-şi legătura strânsă cu aceştia.

Într-o vară, povestea şeful de guvern comunist în volumul de memorii „Adio lumii vechi”, un profesor erudit a ajuns la Deva şi i-a măsurat dimensiunile craniului şi ale feţei.

Specialistul a ajuns la concluzia că Petru Groza era de origine romană, după trăsăturile fizionomice, însă omul politic afirma că era sigur că are aceleaşi trăsături cu ale băştinaşilor daci.

„Când sângele îmi clocotea mai fierbinte în vine, în toiul frământărilor noastre politice de pe atunci din Ardeal, mi se părea uneori că sunt de origine dacă, fiind mereu revoltat contra cotropitorilor romani ai împăratului Traian, care au năvălit în Dacia Felix pentru a încălca drepturile poporului dac şi a împinge la moarte prin sinucidere pe Decebal şi întregul său stat major”- scrie Groza.

Într-o altă mărturisire, Petru Groza afirma că avea propria bancă, numită Decebal. „Era bun tata Decebal şi la aşa ceva”, scria fostul magnat al începutului de secol XX.

***

Merge un tip la medicul psihiatru și-i spune că are o obsesie de care nu știe cum să mai scape. Medicul desenează o linie şi apoi îl întreabă pe pacient:

– Ce vă sugerează asta?

– Femei goale…

Mai desenează un cerc şi iar:

– Dar asta ce vă sugerează?

– Femei goale…

Mai desenează un pătrat:

– Ce vă sugerează asta?

– Femei goale…

Psihiatrul lasă jos creionul din mână şi zice:

– Văd că aveţi o idee fixă cu femei goale.

– Eu?! Eu am o idee fixă? Doctore, dar cine a desenat aici toate obscenităţile astea?

***

Se duce unul la medicul psihiatru:

– Domnule doctor, eu am o mare problemă…

– Spuneţi-mi, ce problemă aveţi?

– Problema este că sunt foarte nehotărât… Hm… Sau nu?!

***

Un tip merge la psihiatru.

– Domn doctor, vin la d-voastra pentru soția mea. Are o obsesie, cum că cineva ar încerca să îi fure hainele. 

– Și cum v-ați dat seama de aceasta, cum se manifestă? 

– Păi, lucrurile au ajuns în faza în care ieri am găsit un paznic la hainele ei din dulap…