Primiți cu plugușorul?
În ajun de Anul Nou, cete de copii, flăcăi și bărbați merg din casă în casă cu Plugușorul și cu Plugul – căruia i se mai spune și Plugul ăl mare, invocând sănătatea, prosperitatea și belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii.
În zonele de munte ale Buzăului, flăcăii umblă cu un plug adevărat, tras de o pereche de boi împodobiţi cu brad şi ciucuri roşii, panglici, busuioc. La șes, plugarii umblă cu caii, împodobiţi și ei cu crenguţe de brad, clopoţei şi funde colorate. În casa în care se află o fată nemăritată se zăboveşte mai mult. Seara, la sfârşitul colindatului cu Plugul, flăcăii se strângeau la o gospodărie înstărită şi „spărgeau plugul”, ziua încheindu-se cu o masă bogată.
Redacția Sănătatea Buzoiană vă urează un An Nou cu sănătate și bucurii!
La mulți ani!
Plugușorul Plugușorul satiric
Aho, aho, copii și frați Frunză verde de mărar,
Stați puțin și nu mânați Bună seara gospodari,
Lângă boi v’alăturați Gospodari și gospodine
Și cuvantul mi’ascultați: Și voi domnișoare fine:
S-a sculat mai an De dormiți, de nu dormiți,
Bădica Traian Va rugăm să vă treziți.
Şi-a-ncălecat Dați urechea la fereastră
Pe-un cal învăţat Și-ascultați urarea noastră.
Cu şaua de aur, Noi plugarii de la Crâng,
Cu nume de Graur, Am pus șase boi la plug,
Cu frâu de mătasă, Că de când s-a înserat,
Împletit în șasă, Noi cu plugul am plecat.
Cât vița de groasă. Zurgălăi și clopoței,
Mânați flăcăi: hăăăi! Strigați măi: hăăăi!
El în scări s-a ridicat, Toți gospodarii din sat
Peste câmpuri s-a uitat, Stau și-ascultă la fereastră
Să aleagă-un loc curat Că așa-i în seara asta.
De arat şi semănat. Iară eu, băiat din sat,
Și-n curând s-a apucat, Am plecat după-nsurat.
Câmpul neted de arat. Într-un sat, într-o comună,
Şi-a pornit într-o joi Să-mi găsesc o fată bună.
Cu un plug cu doispreceze boi Mi-am luat și eu mireasă,
Boi boureni, De la mine a treia casă.
În coadă codălbeni, Frumos nume mai avea,
În frunte ţintăţei. Că Maria o chema.
Ia mai mânaţi, măi, flăcăi! Frumușică nu prea, prea,
Hăi, hăăăăi… Vreo optzeci de ani avea.
Ziua toată a lucrat, De urâtă, nu-i frumoasă,
Brazdă neagră a răsturnat Te sperii văzând-o-n casă.
Și prin brazde-a semănat Și de rău nu-i șade bine,
Grâu mărunt și grâu de vară, Când se duce, parcă vine.
Să dea Domnul să răsară. De mâncare, n-am ce zice,
Și când lucrul a sfârșit Se pricepe să mănânce.
Iată, mare, s-a stârnit, Și mănâncă, frate dragă,
Un vânt mare pe pământ Câte-o mămăligă întreagă.
Și ploi multe după vânt, A făcut o mămăligă
Pământul de-a răcorit De nici câinii n-o mănâncă.
Și sămanta a-ncolțit Și de crudă ce era,
La lună, la săptămână Nici la porci nu le plăcea!
Își umplu cu aur mâna. Înc-o roată, mai flăcăi: hăi, hăi!
Și se duse ca să vadă Mi-am luat alta mai mică,
De i-a dat Dumnezeu roadă Ard-o focul, mult mănâncă
Și de-i grâul răsărit Popușoi din cinci grădini,
Și de-i spicul aurit. Brânză de la două stâni.
Traian iute s-a întors Lapte de la șapte vaci,
Şi din grajd alt cal a scos. Făină din zece saci.
Un alt cal mai năzdrăvan, Dar iubește, de pârlește
Cum îi place lui Traian, Și de asta nu mai crește.
Negru ca corbul, Multe, multe voi mai spune,
Iute ca focul, Că eu sunt cam bun de glumă
De nu-l prinde locul. Dacă-ncep acum o glumă,
Cu potcoave de argint, Precis uit de urătură!
Ce dă sporul la fugit. Ia pocniți din bice, măi: hăăăi!!!
Traian iute-a-ncălecat, Chiar acum în astă seară,
La Tinchin a apucat Am făcut o socoteală:
Şi oţel a cumpăarat, Chiar din casa dumneavoastră
Ca să facă seceri mari, Am să iau vreo trei parale;
Pentru secerătorii tari. Și rachiu de tescovină
Și să facă seceri mici Să-mi șterg gâtul de rugină!
Pentru copilași voinici, Cum visam așa, de-odată
Şi-altele mai mititele, Am văzut doi ochi de fată
Pentru fete ocheşele Ochi căprui și buni de joc
Şi neveste tinerele. De-am rămas trăznit, pe loc.
Și-a strâns fine și vecine Limba mi se ‘mpleticea
Și vreo trei babe bătrâne Graiul mi se bâlbâia,
Care știu rostul la pâine. Și inima-n piept bătea,
Ia mai mânați măi: hăăăi!!! Ca un ceas mi se zbătea…
Și pe camp i-a dus Mamă și ce-aș fi făcut,
Și pe toți i-a pus, Ochii fetei să-i sărut!
La lucrul pământului Mă uitai ceva mai bine
În răcoarea vântului. Aoleu și vai de mine!
Ei cu stânga apucau Nu-i nici fată, nici nevastă,
Și cu dreapta secerau Era mâța la fereastră.
Și prin lan înaintau Stătea mâța și privea
De părea că înotau. Cum mă-ndrăgosteam de ea…
Alții-n urma lor legau Foaie verde foi ca plopul,
Și clăi mândre ridicau, Am avut și eu un socru,
Apoi carele-ncărcau Scurt și gras ca polobocul.
Și pe toate le cărau Ținea mult la fudulie
În capul pământului, Soacra mea, cam durdulie.
În bătaia vântului. Cu părul de tuci
La urechi cu clopoței, N-ai de unde să-l apuci.
Mânați, măi flăcăi: hăăăi! Ia pocniți din bice, măi: hăăăi!!!
Arie pe loc făceau Și-are un batic pe cap
Și grâul îl treierau; De-o vară nu l-a spălat;
Carele le încărcau Și mai are-un cojocel
Și la moară le porneau. Din treizei de piei de miel,
Și turnau deasupra-n coș Când se-mbracă namila
Grâu mărunțel de cel roș, E ’naltă precum cămila.
De sub piatră, în covată A avut și ea bărbat
Curgea făina curată. L-a dat cu contract la stat.
Traian mult se bucura, Era mic și crăcănat
Zeciuiala morii da Și cădea noaptea din pat,
Și voios se înturna. Mai purta și evazați
Iară mândra jupâneasă De velură, cam roșcați,
Auzea tocmai din casă Pălării ca mexicanii
Chiotul flăcăilor Cum le poartă gogomanii.
Scârțâitul carelor. Zurgălăi și clopoței
Mânați măi: hăi, hăăăi! Opriți plugul, măi flăcăi: hăăăăi!!!
În cămară ea mergea Plugușorul vesel
Și din cui își alegea Aho, aho, copii și frați
Sita mare, sita deasă Stați puțin și nu mânați
Tot ca pânza de mătasă. Lângă boi v-alăturați
Și cernea, mare, cernea, Și cuvântul mi-ascultați:
Ninsoare se așternea; Am plecat să colindăm
Apoi pâine plămădea Pe la case să urăm,
Și-o lăsa până dospea; Plugușorul românesc,
Colacei că învârtea, Obiceiul strămășesc.
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-i arunca; Vă urăm cum se cuvine
Apoi iară cu lopata, Pentru anul care vine,
Rumeni îi scotea și… gata! Holde mari,
Apoi ea-mpărțea vreo cinci, Cu bobul des,
La flăcăii cei voinici Și pe creste
Și-mpărțea trei colăcei Și pe șes.
La copiii mititei. Câte mere în livezi,
Atâtea vite-n cirezi;
De urat, am mai ura, Câtă apă în izvoare,
Ne temem c-om însera, Atâta lapte-n șistare!
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră. Să ne fie-ndestulată,
Şi ne-aşteaptă şi-alte case, Casa toată, țara toată!
Cu bucate mai gustoase, Iar la anul care vine
Cu pâine caldă pufoasă, Să ne fie și mai bine!
Cu vinul de viţă-aleasă, Ia mai mânați, mă flăcăi
Cu Cotnar de Drăgăşani, Și sunați din zurgălăi
La anul şi la mulţi ani! Și pocniți din bice, măi,
Ia mai mânați, măi flăcăi! Și strigați cu toții: hăăăăi!!!
Și sunați din zurgălăi
Și strigați cu toții măi: hăi, hăăăăi!…
Iar la anul care vine
Să ne fie și mai bine!
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie casa, casă,
Să vă fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Și făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim infloriți,
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate îndestulată.
Faceți roată, mă flăcăi
Și pocniți din bice, măi: hăăăi!
La anul și la mulți ani!
