Prof. Dr. Vasile Astarastoae: Cui ii e frica de… Bioetica?

11 iulie 2017 | 0 comentarii |

Demersul bioetic este astazi obligatoriu pentru conservarea culturala si spirituala a unei societati.

 

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Am postat mai multe notite, avand drept subiect Bioetica. Am ramas surprins de interesul pe care il are lumea fata de acest subiect, dar mai ales de comentariile contestatarilor.

Tot mai multe voci considera ca Bioetica impiedica progresul si ca raportarea la anumite principii constituie un pericol pentru dezvoltarea stiintei si implicit a sistemului de sanatate. Mai mult, cei ce au preocupari de Bioetica nu ar fi decat niste frustrati care nu inteleg Epoca Moderna si care nu s-au realizat in activitatea profesionala.

Oare aceasta este realitatea?

Sfarsitul secolului XX a insemnat disparitia mitului neutralitatii stiintei si afirmarea necesitatii ca stiinta sa aiba o constiinta care sa opreasca progresul spre un comportament nociv vietii biologice sociale, culturale si spirituale. Declinul mentalitatii scientiste potrivit careia ceea ce este posibil din punct de vedere stiintific si tehnic este admisibil din punct de vedere moral, a impus Bioetica ca o arta a supravietuirii, supravietuire a societatii umane dar si supravietuire a stiintei. Demersul bioetic este astazi obligatoriu pentru conservarea culturala si spirituala a unei societati.

Si atunci: cui ii este frica de Bioetica ?

In primul rand, celor care gestioneaza puterea. Ei nu se simt comod in momentul in care comportamentul in Bio-medicina este analizat prin prisma principiilor morale. Nu se simt comod mai ales in prezenta unuia dintre principiile bioetice – principiul echitatii, egalitatii si justitiei pentru care ar trebui sa construiasca cadrul institutional care sa protejeze drepturile fiecarui cetatean si fiecarui pacient.

In al doilea rand, orgoliosii din profesia medicala care ar dori ca pacientul sa fie un simplu obiect si nu subiect al noilor tehnici si care nu suporta limitarea si supravegherea avantului lor. Pentru ei, principiul autonomiei persoanei (sustinut de consimtamantul informat, confidentialitate, dreptul de decizie a subiectului cercetarii) constituie un obstacol in calea afirmarii.

In al treilea rand, incultii, analfabetii cultural, cei care si-au gasit un idol in stiinta popularizata si considera blasfemie orice indoiala cu privire la rezultatele stiintei.

Si in sfarsit, ipocritii care declama interesul pacientilor cand in realitate este vorba de interese proprii (deseori financiare) si care incearca sa-si construiasca o imagine pe sticla televizoarelor.

Sunt ei multi, sunt putini? Ramane ca viata sa faca aceasta evaluare. Pana atunci e bine sa reflectam daca demersul bioetic este necesar in profesia medicala.

 

*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania. 

 


Categorii: Blog, Editorial, Medici

Adaugati un comentariu


 

*