REPORTAJUL DE DUMINICA: Acasa la Doamna Neaga

Cateva sunt femeile care marcheaza istoria tarii noastre. Numai cateva. Nu detaliez, pentru ca nu doresc sa ma erijez in istoric. Ar insemna sa copiez de undeva, ca sa va redau povesetea fiecareia. Si nu ar foi corect fata de dumneavoastra, care v-ati obisnuit ca in SanatateaBuzoiana.ro sa cititi altfel de povesti. Povesti de viata, culese chiar de la cei care le traiesc.

Eu va spun insa ce inseamna una dintre aceste femei-personaj istoric in prezentul Buzaului. Si daca redau o poveste de acum, ajung tot la sanatate, pentru ca zilele acestea cu ploi neprevazute te fac sa simti intocmai cum sunt ele.

Iar daca adaug si batranetea care miroase infiorator la intrarea in satele judetului, atunci sanatatea este in cadere. Concret, sanatatea trupeasca.

Dar sufletul?… Ei bine, el, sufletul, zburda cu peste 70 de ani pe trup si se duce, se duce, se duce… da pagini gri de istorie inapoi si viseaza.

 

In drumul meu spre Gradjdana si mai apoi in dreapta, spre Izvoranu, nimic nu face sa se simta lumina specifica unei minunante zi de sarbatoare, de primavara. Nimic. Nimic. Nimic. Numai frumosul suflet al unei batrane care iese de la biserica, strangand sub brat o punga cu un colac, un mar, o lumanare si o eugenia. Ba… se vede si o felie de branza topita. O doamna de la oras a venit in sat si a facut parastas. Pentru … Doamna Neaga.

Ei, na! Casc ochii si inchid urechile! Zic ca visul nu e intocmai.

In fapt, nu eu visez, ci batrana imi spune ca si ea a visat-o pe insasi Doamna Neaga. Sa fie vreo 10 ani de cand am visat ca ma duceam aici, la noi la o padure, cum zicem noi, la Magureanca. Si am mers prin padurea aia, am mers prin ea, sa fie toata noaptea. Pana la Cetatuie. M-am oprit acolo si am urcat in observatorul ala. De acolo ma uitam peste apa Buzaului. Imi ziceam – aoleu, ma mai dau eu jos de aici? Si parca a venit dintr-o data o pasare si mi-a zis sa ma sui pe aripile ei ca ma da jos. M-am urcat si m-a adus aici, la Biserica Doamnei Neaga si m-a aruncat in fata bisericii. Pasarea mi-a zis sa vin aici si sa ma rog la Doamna. Puteam sa si mor din visul ala. La doua saptmani am venit din nou la biserica asta si m-am rugat.

 

E visul batranei Anica Dinu din Izvoranu. Strange punga cu pomana si batul in care isi sprijina corpul. Doamna Neaga i-a marcat viata si zice ea ca a salvat-o de la moarte.

La scurt timp dupa ce a visat, a venit si ea si i-a facut pomana doamnei care s-a refugiat la Izvoranu in 1591, cand sotul ei, Mihnea Turcitul a dat de necaz. Ea a fugit din calea navalitorilor si a ridicat, in sapte comune din judetul Buzau, cetati. Una are urmele la intrare in Izvoranu.

Impresionant este ca oamenii locului isi amintesc inca de doamna pe urmele careia inca vin istorici si analisti ai lumii moderne. Ii cauta bisericile fortificate si legende precum cea cu intorsul potcoavelor la cai, ca sa ii pacaleasca pe turci. Asa, zic oamenii locului, a si scapat Doamna Neaga si a stat, bine-mersi, in padurile de aur ale Buzaului.

Biserica e in inima satului Izvoranu, in partea locuita, desigur. Oamenii sunt putini si batrani. Atat de batrani si singuri… Uneori nici cuvintele nu pot descrie o stare atat de jalnica a unei asezari de deal care, de altfel, este extrem de dorita si de bogata.

 

Pana in sat, dai de cea mai moderna pista pentru motociclete – un adevarat teren profesionist pentru acest sport, iar padurile iti aduc aminte ca din cand in cand, occidentalii tarii apar cu caini specializati si vaneaza aici … trufe. Cele mai bune se pare ca sunt la Izvoranu si Sarata Monteoru, iar mina de aur a trufelor din Romania este chiar la Focul Viu, mai sus, la Lopatari.

Mana cereasca nu e insa si pentru batranii acestui sat. Din curtile lor se aud puii de gaina care isi cauta echilibrul prin sunet. Cativa vitei scapa dintr-o curte cu stapani mai tineri, la 55 de ani. Aflu ca ei nu au mai facut fata cheltuielilor de la oras si au vandut apartamentul cu doua camere din Micro XIV, pentru a-si repara casa de la Izvoranu. Au cumparat si vaci, au deja doua, de la batranii de langa ei, si patru vitei. Trei sunt pentru vanzare in toamna si unul pentru hrana copiilor. Asta ii mai tine. Pai, alta solutie de unde? E istoria asta care e la noi aici, dar ce, o cauta careva ca sa ne dea si noua bani, sa traim mai bine? Mai apare acuma vara cate un motociclist obosit si ratacit. Ii dam o camera la drum si ne lasa 20 de lei. Daca ar fi ca el vreo 100 macar, toata vara!

 

Femeia cu viteii isi vede de treaba ei. Are de taiat lucerna proaspata, pentru ziua de maine, la animale. De la biserica iese si doamna care a facut parastasul. Se urca repede in masina trasa in poarta. Poarta ochelari de soare, cu marca celebra inscrisa pe un brat. Nu sta la vorbe cu nimeni si pleaca rapid. Tine pe umar o poseta de… cucoana.

Asa si este, tata! Satul asta e impletirea nefericita a bogatiei cu saracia. La noi, casele care se mai numara sunt alea care mai stau in picioare. Vecinii mei au plecat si am trei case prabusite langa mine. Au plecat… mai sunt niste ulite, asa, in dreapta si in stanga… Case sunt multe, dar oameni putini. Zona asta e a Reginei Buzaului. Ne-a lasat o manastire, o biserica si un loc unde nu mai sunt ziduri… Se cunoaste unde a stat.. e piatra de un metru latime… ziduri serioase… – imi intareste convingerea, unul dintre batranii satului.

Acum sase sute de ani, istoria era scrisa de o femeie pe care nevoia o impingea sa-si gaseasca locul de aparare.

 

Doamna Neaga este intr-adevar cunoscuta ca Regina Buzaului, prin ceea ce a construit in zona noastra. Manastirea Bradu este stiuta ca Cetatea Doamnei Neaga. In vremea de restriste, manastirea le-a fost loc de aparare si celor din Familia Brancoveanu, iar casa domneasca de la manastire a fost construita din ordinul harnicului domnitor.

Nici nu as spune mai multe vorbe despre istorie. Mergeti in sat si traiti la prezent istoria… Este cu adevarat nemaipomenit sa cauti izvoare despre Doamna Neaga si sa gasesti imagini din prezent rupte din hrisoavele de odinioara.

Casele prabusite sau prabusindu-se, pomi nepieptanati de zeci de ani intocmai ca batranele neputincioase care doar pana la pridvor mai pot ajunge, poieni intinse si frumoase nefructificate, ulite pe care batranetea prinde miros urat. O putrefactie a satelor izolate care iti intra in suflet si nu in trup si iese doar cand ajungi sa vezi opusul. Si l-am vazut. Intr-un singur loc de la Curbura Carpatilor. Tocmai sus, la Nereju de Vrancea, unde multi tineri au decis sa ramana acasa, sa lucreze la padure si sa dezvolte mici ferme de subzistenta. Astazi, comuna pare oras, iar viitorul se scrie in sute de ani. Nu asa cum se tem izvorenii ca in 10 ani, noi nu vom mai fi aici, ca sat.

 

Pasarea din vis pe care tanti Anica a interpretat-o ca fiind insasi doamna Neaga, poate ca a aparut si in visul doamnei cu parastasul. Si, cine stie, poate ca inseamna renasterea, asa cum crede si medicul satului, dr. Carmen Nistor. Desi fata de oras, dintr-o familie de intelectuali, ea s-a legat sufleteste de acesti oameni si traieste alaturi de ei bucuriile si necazurile de fiecare zi. Crede ca „oamenii acestia frumosi si cu mult bun simt in tot ceea ce fac au puterea de a face lucrurile sa renasca. Multi sunt batrani si bolnavi, dar nu se plang. Vin cuminti, la cabinetul medical, dupa o reteta, sau dupa o trimitere pentru analize medicale. La cei foarte batrani sau grav bolnavi merg acasa. Mult mai rar, cate o tanara care vrea sa aduca pe lume o noua viata, vine la cabinetul medical pentru supraveghere si sfaturi. Sunt oameni minunati. Cot la cot cu cei mai tineri, batranii muncesc, pentru ca nu suporta ca gospodariile lor sa arate ca parasite”, ne spune medicul, care il cunoaste pe fiecare localnic, stie ce-l doare si de ce are nevoie, la fel cum stie si despre maicutele de la Barbu, carora le acorda ingrijiri medicale, dar cu ajutorul carora isi tamaduieste, la randul sau, sufletul.

Ei, dar maine-poimaine, cine stie, despre Izvoranu s-ar putea auzi, nu doar in tratatele de istorie si in recentele carti de bucate cu trufe in meniuri, ci si in hartile turistice si cele economice, care arata o inflorire pe marginea ramasitelor Doamnei Neaga. Atunci cand istoria vrea sa dea sanatate, medicamentul recomandat este naturaletea!