REPORTAJUL DE DUMINICA: In catarea … excelentei

Vanatorii si-au pierdut in mare parte onoarea si respectul pentru vanat? Se spune codul moral, sau lobby, pentru disciplina cu arma la ochi? Buzaul este inca magnetul cel mare in elita fondurilor cinegetice romanesti? Haideti sa vedem impreuna…

 

Simt nevoia acuta de umbra! Densa! Si mai densa. Stiu, si dumneavoastra. Eu vreau o umbra rece care sa-mi loveasca spatele si sa ma arunce pe un covor de muschi de padure. As ramane acolo pana m-as satura de umbra.

Deja ma supara gandul ca am pierdut mult din padure, dar poate mai vorbim despre plamanul verde al Buzaului, cand va fi cazul.

Astazi, reteta mea de insanatosire este o plimbare spre padure si, sa nu strangeti aprig din dinti, o terapie specială a vânătorii, prin care incercam sa intelegem cum mai este acum cu vanatoarea, cea cu eticheta, a lorzilor poate, a celor care pretuiesc vanatul si nu-l alearga pentru a-si potoli foamea proprie si a familiei lor.

 

Am avut deosebita onoare si jos palaria, inca o data!, sa fur doua ceasuri aproape din viata domnului Angelescu, Ion Angelescu – seniorul tuturor vanatorilor din Romania care a trecut lejer de 90 de ani, dar simte bine patul armei si face lobby la nivel national pentru educatie in randul acestui sport de lux.

Este respectat, ascultat, invidiat, detine o locomotiva de povesti cu Chivu Stoica, Nicolae Ceausescu, Miron Mitrea, guvernatori de la Banca Nationala, medici, politicieni, cantareti populari si internationali si acum a pus tinta pe oamenii de afaceri tineri, care pot revigora vanatoarea.

Eu fac o observatie. Pana prin … sa nu spun anul sa nu se analizeze cumva, generalii de armata si cativa dintre conducatorii de judet erau pasionati de sportul elitist, acum nu. Se spune ca si asa afli ce fel de clasa politica este la conducere.

 

Reportajul de astazi, de acasa de la domnul Angelescu, este scris si cu ocazia startului intr-un nou sezon de vanatoare, pornit pe 1 august la Buzau pentru mistret, mai ales. Nu am reusit sa aflu cotele de vanatoare, dar lasati dvs. mesaje si ne spuneti.

Ion Angelescu, sa-l numim Seniorul, spune ca sanatatea la 92 de ani tine si de mostenirea genetica, insa vanatoarea l-a ajutat in mare parte. Vaneaza dintr-o pasiune sora cu viata insasi si nu-si inchipuie cum va fi cand picioarele nu-i vor mai tolera potecile de noapte sau drumurile ninse bine de cateva zile.

Si, de ce sa nu scriu despre un senior al vanatorii ca la carte din Romania, in conditiile in care Buzaul este atat de vestit pentru exemplarele pe care le are si pe care in decursul istoriei, vanatorii le-au recoltat si au obtinut medalii de aur numeroase?

Buzaul este de vreo opt ani, paradisul spaniolilor, germanilor, francezilor, italienilor, libanezilor. Mai ales pentru a vana o capra neagra, un mistret, urs, cerb comun, caprioare, iepuri, potarniche si fazani. Romanii nostri, investitori cu greutate pe podiumul topului 100 national, au decis sa aleaga padurile Buzaului ca fond de vanatoare detinut.

 

Oamenii vorbesc ca la Gura Teghii, mai sus, spre imensa alunecare de teren de pe Cernatu, Ioan Niculae zoreste sa-si termine cabana de vanatoare. Satenii se bucura si au prins respect fata de primul om de afaceri al tarii pentru ca le respecta si el munca si le ridica zona.

Se uita lung dupa aparatul de fotografiat, nu cumva sa nu si inregistreze, si mai apoi spun ei, satenii, ca si-ar dori ca Balc-ul lui Ion Tiriac sa se mute, acum ca fostul sportiv a lasat loc liber, aici, spre Musa lui Niculae.

Se inchina facand o cruce lunga si mai apoi larga, zambesc parca asa, pe sub mustata, si pun mana pe buzunar. Oamenii imi arata ca ar da jos batul de cioban pentru a deveni gonaci cateva zile la un mare festival dedicat vanatorii ca la carte, asa cum au vazut ca face Ion Tiriac cu strainii, in nordul tarii.

Si mai au satenii un motiv de bucurie. Au aflat ca vanatorul cel mai inrait, in sensul de „cel mai vechi” la conducerea unei asociatii, va fi schimbat.

 

Intre atat de multe paranteze, detalii pe care doar un reporter de teren le poate afla, revin la domnii Angelescu, caci si doamna este admirabila. Nu suporta sub nici o forma vanatoarea si nici pe vanatori – timp pierdut. Dar aspectul de doamna de elita trece deasupra faptului ca nu iubeste deloc acest sport elitist.

Domnul e serios cand vorbeste despre fondurile de vanatoare Siriu, Hartagu, Paltinis, Casoca, Piciorul Caprei, Basca Mare, Dedulesti, Rusetu, Luciu sau Caltuna din judetul Buzau. Seriozitatea, in fapt, i-a fost un fel de calauza in viata. Tine la sanatatea sa si acum si spune ca nu poate servi carne de vanat, fapt pentru care devine generos si o ofera. Insa la cati musafiri are acasa…

Scap de latratul unui caine subtire si negru, prea putin aprig, cine stie… e pentru vanatoare. Un domn carunt, cam la 60 de ani, pare bucuros sa vada strain in curte. 60-70 zic eu, dar de fapt sunt 92.

Tot timpul oamenii aveau pustile cu ei, dar nu vanau asa, oricand. Tatal meu era preot si iubea vanatoarea, dar m-a invatat morala. Tata a fost in Primul Razboi in lupta cu maresalul Averescu, la Marasesti. A fost pilot vanatoare. Imi spunea asa – „mai, vii la vanatoare, dar impusti atat cat trebuie, sa lasi si de prasila!” Prindeam uneori un peste mai mult si imi spunea ca urmasii nu mai au ce manca.

 

Acum, tinerii impusca doar pentru mancare. Educatie trebuie. De la 16 ani am condus partide de vanatoare si am colonizat capra neagra in Muntii Buzaului … face seniorul o analiza scurta, a vietii sale de vanator.

Inceputul a fost facut de sus, fara introducere. Pasiunea debordanta, farmecul explicatiilor si invitatia de a merge la vanatoare… Greu pentru o femeie, desi pe zona Patarlagele sunt si femei care iau vanatul in catarea pustii.

E fiu de popa, e hot, dar de vanatoare e bun, spuneau despre mine. Eu nu m-am mentinut decat pe baza de meserie. Am avut dragoste pentru meseria mea. Chiar daca cineva mi-a vorbit urat, eu mi-am facut treaba. Un paznic al meu mi-a vorbit urat, facea braconaj. L-am batut pe spate si i-am spus sa iubeasca ceea ce face. Dupa un an, am revenit in functie. Acum sunt vanatori de umplutura. Taxa anuala a trecut deja de 1000 de lei, iar pana toamna se face mai mare daca nu o platesti. Am 73 de ani de vanatoare si tot de atata timp spun ca trebuie sa vaneze doar cei care isi permit cu adevarat. Cei care zic ca vaneaza, dar au salarii mici, se dedau la braconaj. Comunismul a fost el bun intr-un fel, dar a facut vanatori in masa.

 

Seniorul Angelescu isi reia locul pe scaunul din odaie si aduce, imediat, o sacosa imensa cu fotografii, medalii si diplome. Are medalie de aur, dar stati! Sa-l lasam sa ne explice cum e situatia.

Nu mai am armele tatalui meu. S-au invechit. Acum sunt arme performante. Am o carabina cu luneta, am un Krug german. Nu o dau pe una noua. Eu vanez numai ceea ce trebuie, pentru trofee. Am pasiune, domnule! Am adus pastrav in Lacul Malaia si capra neagra sus… Haideti sa vedeti trofeele mele. Am un cerb care are 20 de puncte peste, medalie de aur, era in regres. Trofee de mistret cu medalii de aur si argint, cerb tanar… de capriori mi-a cam fost mila si nu am tras. Aici am un cocos de munte de la Malaia, are 50 de ani de cand e impaiat, fazani, mistreti…

Ion Angelescu isi tine mainile inspre spate. Asa, ca la scoala. Si, intr-o cumintenie specifica muntenilor, explica aproape tandru despre animalele padurilor din zona noastra. E tentat mereu sa arunce cuvinte despre morala in vanatoare.

 

Aici e un vier de vreo 300 de kg impuscat de tata. Eu impusc pentru trofee, dar si pentru selectie, adica pastram ce trebuie sa munceasca pentru prasila. Efectivele mari nu trebuie lasate sa imbatraneasca, ori cele bolnave, ori cele cu coarne unul mai scurt altul mai lung. In vara aceasta, haideti, va rog sa mergem la cel mai frumos lac din Romania, Lacul fara fund sau Lacul Vulturilor. Eu pledez pana la moarte pentru codul nostru moral, ca de aia a cazut in deradere vanatoarea. Domnule eu am stat la masa de multe ori cu Ceausescu, Chivu Stoica si cu doamna Ceausescu. De la Chivu Stoica am amintire un briceag. Acum stau la masa cu baietii tineri care stiu sa vaneze ce trebuie. Presedintele de acum nu e vanator. Nici nu iubeste vanatoarea si nici nu o ajuta. Nu e pasionat. Adrian Nastase a ajutat vanatoarea pentru ca i-a placut. Noi, aici, avem un baiat din Prahova. Boier in toate. El plateste, el impusca. El nu ia deloc vanatul. La fel facea si Ceausescu. Daca il rugam ceva pe Ceausescu, asa cum a fost in 1977 cu strainii, facea. De la noi a oprit in acel an vanatoarea cu strainii. El vazuse in masini cranii de ursi si de mistret. L-a chemat pe Fenecer langa mine si i-a spus sa opreasca. De aici, de la Paltinis din Gura Teghii. Noi avem urs si cerb, mistret. Cei mai mari sunt aici la Buzau, apoi la Harghita, Covasna, Vrancea si Suceava. Vanatoarea a fost un sport nobil dintotdeauna. La noi, Rusetu a fost domeniu regal de vanatoare, acum e al statului.

 

Imi intind bine spatele, caci fascinata de poveste, am cam amortit si ma simt obosita. Domnul Angelescu, seniorul vanatorilor din Romania are permis regal de vanatoare. 73 de ani cu arma in mana. Si eu obosesc dupa o ora de explicatii… Noroc ca imi place acest sport. Ma pregatesc pentru el la capitolul cunostinte, caci din cont nu pot varsa anual peste 2500 de lei, ca sa vanez. Pana atunci, imi place sa pregatesc vanatul. Mistret la cuptor, tinut bine in vin rosu cam trei zile la frigider sau carnati din mistret ori supa de fazan ori fazan la cuptor… As da si detalii, dar le las mai spre Craciun.

Ma intorc la seniorul de aur de la Budapesta, la detinatorul colonel in retragere. Primul membru de onoare al Asociatiei de Vanatoare din Romania este insusi Seniorul. Trezirea… mai e cate ceva de povestit.

Si cei de la Buzau s-au gandit la mine, dar mai tare cei de la nivel national. Am mers cu Petre Roman la vanatoare, ca mi-am adus aminte. Varsta de astazi o am pentru ca am contribuit la dezvoltarea vanatorii. Vanatoarea mi-a adus viata lunga. E sanatoasa, domnule! Sanatate curata. Dar oamenii trebuie si ei selectati, atunci cand devin vanatori. Noi platim paznici sa pazeasca vanatorii. Nu exista domnule asa ceva. In orice domeniu, daca tara noastra nu progreseaza, atunci nu merge inainte pentru ca nu se respecta meseria, omul trebuie sa fie inclinat catre meseria pe care o are, trebuie sa fie nascut pentru aceasta treaba. Vanatorul trebuie sa fie un paznic al animalelor si sa stie ce trebuie sa scoata din padure. Vanatorul e doctorul animalelor din padure. Va rog sa luati de la mine doar ceea ce este bine…

 

Mai in gluma mai in serios, tinand cont ca am fost primul jurnalist care a mers la senior pentru a discuta despre vanatoarea cu Nicolae Ceausescu, prin 2003, mi-am permis sa aflu si cat de lunga a fost coada vulpii pentru Ion Angelescu.

Coada vulpii… adica pentru mincinosi. Eu nu am mintit niciodata la vanatoare. Nu am facut exagerari. Mi-a mai placut sa admir femeile frumoase si miloase. Niciodata nu am ponegrit un om si am respectat animalul din padure. Eu, cand ma uit in ochii unui vanator, stiu sigur de ce se afla in padure.

Ar fi o frumoasa experienta pentru dumneavoastra daca ati avea norocul meu sa-l intalniti pe seniorul Angelescu. E o lectie demnitate, frumusete si cunoastere, o lectie de prospetime la orice varsta.

Ce spuneti, va mai prezint astfel de oameni?