REPORTAJUL DE DUMINICA: In cautarea sanatatii culturale

3 august 2014 | 0 comentarii |

sarbatoare-Gura-Teghii-GheorghilasNu am nicidecum, astazi, pretentia sa fiti de acord cu mine in subiectul care-l voi aborda, ci doar va rog sa numarati apropiatii pe care ii aveti la sat si care va spun, ori de cate ori discutati cu ei, ca in afara de obligatia de a merge la vreo nunta sau botez ori la vreun parastas, alta forma de distractie nu au. Doar odata pe an, cate o sarbatoare folclorica, desfasurata in aer liber, mai schimba atmosfera din fiecare comuna, fara a fi insa un veritabil eveniment cultural.

Si, parca va e ciuda, pentru ca orasul e ticsit de cluburi, parcuri, evenimente, festivaluri si cate altele de cascat ochii si bucurat sufletul. Daca stim sa alegem, devenim putin mai sanatosi din punct de vedere cultural.

Dar… de sanatatea culturala a celor aproape 60 la suta dintre buzoienii care locuiesc la sat, cine se ocupa?

 

Ei, cine? Intreb ca sa ma aflu in treba, simt raspunsul oricaruia dintre primarii judetului. Aceasta „floare vestita” care indeplineste comenzile de la centru cat ai clipi din ochi si renoveaza orice in sat, ar fi in stare si dispensarele, daca ar sti ca ar curge bani, numai ca bietii medici sunt lasati sa se zbata in cladiri construite de nea’ Nicu, odinioara. Pana si mirosul, in multe locuri, e tot ca pe vremea impuscatului.

Dar ei, primarii, au prins pontul cu refacerea caminelor culturale, fie pe fonduri europene in proiecte complexe, fie din bugetul local, caci e ordin de la centru.

Numai ca, nicaieri nu am vazut ca din vorbele primarului de comuna, ba exista si exceptia la Naeni, sa reiasa faptul ca aceste cladiri care odinioara gazduiau adevarate Cantari ale Romaniei in varianta sateasca reiau drumul de odinioara, adica acolo sa se produca putina cultura.

 

Camin cultural Naeni

Camin cultural Naeni

Exceptia de la Naeni. Primarul Marian Apostol chiar vrea sa aiba in zona pe care o conduce caminele refacute, cu termopan, bancute si sistem de sunet, scena noua si costume populare in dotare.

In rest, si sa ma credeti, primarii adauga doar in lista electorala cu am facut in mandatul meu renovarea caminelor culturale. Dupa ce primesc culoare, in general in ton cu partidul din care face parte primarul, geamuri termopan mai ieftine, usi noi si un gardut cu doi trandafiri ori panselute in fata, caminele capata si lacat mare.

Nimeni nu deschide aceste institutii decat in campania electorala sau la evenimente altfel decat cele care ar insemna ca suflarea satului sa se adune in jurul unei echipe de dansuri populare ori a unui grup de copii care stiu sa-si puna opinca straveche in picoare si mai stiu si sa cante dintre cantecele vechi ale zonei.

 

Camin cultural Vadu Pasii

Camin cultural Vadu Pasii

Totul ar fi animat de un invatator dedicat sau de un satean mai saltat putin, cum ar zice un prieten din zona de campie, care a reusit sa convinga parintii a zece copii sa dea bani pentru costume nationale pentru micuti si mai apoi sa-i si lase pe la fel si fel de activitati … la oras, nu in sat caci acolo caminul cultural este alimentara.

La Galbinasi, in schimb, primarii ultimilor ani au dat start la refacerea – refatadizare, cum imi spune un satean ca scrie in proiectul batut de vant pe niste scanduri din santier- la refacerea, spuneam, a caminului din Bentu. Gramezile cu balast au zacut multa vreme, dar avem camin. Bine colorat, la vremea lui, acum in impas.

La Vadu Pasii, regretatul primar Grama a fost unul dintre primii primari din judet care a inceput refacerea caminului cultural de langa primarie, cu gand sa-i cheme pe copii acolo macar pentru serbarile de final de an scolar. Daca faceti o mica plimbare pana la Vadu Pasii, pe geamurile caminului cultural; din comuna vedeti cum pasarile cerului si-au facut de cap cat au crezut de cuviinta. Semn ca nu e deloc folosit bietul camin…

 

Ionel Stanuta

Ionel Stanuta

Despre cultura de la sat ne spune Ionel Stanuta, referent al Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Cultural Buzau. Eu vad aceste institutii de peste 20 de ani, de cand am venit la aceasta directie. Ele se ocupau de cultura de masa. Atunci discutam cu directorii de zona, ii vedeam, ne intalneam cu ei. Ca si acum, si atunci, aceste camine nu aveau baza materiala. Facand o comparatie cu acea perioada, atunci jumatate aveau director, acum nu stiu daca doua mai au asa ceva. Ele nu sunt nici autorizate. Si atunci, ce tangenta mai avem cu ele? Simplu. Le mai avizam documentatia de renovare a sediilor acestora. E un lucru bun. Dar din pacate, acestea au ca destinatie loc de organizare a unor sedinte, adunari populare, pentru ca manifestari populare rar se organizeaza. Asta, in conditiile in care animatorii populari se pierd.

 

In caminele culturale nu se mai face cultura

In caminele culturale nu se mai face cultura

Si ne mai spune Ionel Stanuta, care stie cum stau lucrurile in tot judetul dar si la Centru,  ca scopul caminelor culturale a disparut, pentru ca actele normative le-au facut sa dispara. Li se cerea sa aiba cont, patru-cinci persoane angajate, director, chiar si contabil sef, pe cand nici primariile nu au asa ceva. Ne impaunam dar nu aveam pe ce… nu este operativ deloc. Cum sa aiba caminele, carora nici bani nu li se dau, toate acestea?

Cel mai important este insa faptul ca primaria nu poate angaja un director. Fara el, omul care sa adune oamenii cu talent ai satului in caminul cultural, nu se intampla nimic. Cred ca doar pe la Vintila Voda mai este un director de camin si au si ceva bani pentru acesta.

Caminele sunt in subordinea autoritatilor locale. Nu stim ce activitate culturala au. Nu stim daca mai exista animatori culturali, pentru ca si ei trebuie stimulati  financiar, cat de cat.

 

Casa de cultura Berca

Casa de cultura Berca

Ne intoarcem putin spre Valea Buzaului, caci acolo, la Berca, un impozant camin cultural, casa de cultura adevarata, tine soarele in fata cat sa-i arda steagurile toate, mereu aliniate la fix. Dar despre cultura?!? Tot Ionel Stanuta be spune. La Berca exista o casa de cultura superba, dar de 10 ani nu are director. Nu exista nicaieri baza materiala specifica – perdele, costume, instrumente muzicale, cortine. Si acelea care au fost sunt pierdute, duse pe apa sambetei. Nu stiu daca mai are rost sa se numeasca, in aceste conditii, camin cultural. Poate ar trebui facuta o discutie la nivel national, despre ce trebuie facut cu ele.

Asa se pierd si traditiile si obiceiurile… E drept ca nu mai putem vorbi despre caminul cultural de acum 70-80 de ani, dar macar la nivel de centru de comuna sa avem un camin destinat culturii.

Noi am dat rapoarte la Centru, cu situatiile din judet. Eu cred ca ar fi eficient sa le restructuram. Cele din satul de centru sa aiba director si sa se faca real cultura, iar in celelalte sate se organizeze nunti, botezuri, pomeni…

 

Copii-Manzalesti

Copii-Manzalesti

In judetul Buzau sunt peste 200 de camine culturale. Orasul Nehoiu are nu mai putin de 13 camine, orasul Patarlagele are sase sate, deci sase camine culturale. Toate sunt niste sali acoperite de un act normativ, care le-a inmormantat definitiv. Salile acestea prind bine primarilor dornici de adus in campania lor electorala sefi de la centru. Acele sali sunt locul de pomana electorala. Cat despre cultura…nici gand sa fie sanatoasa in acest moment, in judetul Buzau.

Gura de oxigen, culmea, exista. Exista suficiente sate cu copii sau adulti care canta ori danseaza muzica populara, picteaza, sculpteaza, au inca roata olarului sau cine stie ce alte pasiuni.

La Manzalesti, primarul actual a strans colectia de port popular si obiceiuri de pe Valea Slanicului, dar nu are spatiu unde sa le intinda. Poate ca este singura exceptie de localiate fara camin cultural nerenovat in ultimii ani. Restul, danseaza in caminele culturale in functie de cum dicteaza centrul, ca de, e si renovarea o modalitate de scurs banii publici.

 


Categorii: Actual, Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*