REPORTAJUL DE DUMINICA: Misteriosul borcan terapeutic

Nimic nu poate sa contrazica faptul ca a venit toamna cea bogata. Agitatia din jurul bucatii de pamant detinute, ori din camara de bloc de la etajul doi sau zece, caderea lenta a frunzelor, primul parasit fiind caisul, si mirosul comun al fiecarui sat din Romania nu numai ca tin loc de medicamentul zilnic, ci ofera gratuit atat de multa sanatate, incat sa ajunga pana la primul colt al ierbii de un verde crud care abia spre martie isi face loc deasupra pamantului.

Astazi, vorbim ca intre noi, fetele, si ascundem scaunul gol pe care s-ar putea aseza vreun barbat priceput la capsat borcane si sticle ori, Doamne, fereste!, stapan pe ceaunul cu dulceata! Asta, pentru a ne oferi singure jumatatea din zi in care femeile fac o terapie inedita de relaxare preparand ceva. Acel ceva aduce satisfactie! Din numeroase puncte de vedere.

Despre dulceata, Nostradamus scria primul tratat, numind-o tratament! Dulceata a ajuns pe batranul continent dinspre arabi, iar in perioada medievala era mireasma, luxul care incinta bancheturile regale. Extrem de multa vreme, oamenii simpli si-au dorit sa guste o lingurita de dulceata, insa era produs de lux. Numai dupa ce apare zaharul din sfecla au si oamenii „de jos” parte de deliciosul produs.

Se spune ca dulceata provoaca diabet, daca este consumata de mai mult de trei ori pe saptamana, iar cea mai indicata dulceata, din punct de vedere medical, este insusi gemul din prune preparat cu fructele in coaja, la maxim 70 de grade, fara a aduga zahar. Preparatul este rasturnat in oale cu pereti dubli si fierberea are loc la aburi.

Mai spun ele, gospodinele, ca ar fi ideal acel gem din mai multe feluri de prune, pentru ca ele, prunele, sunt o sursa  buna de seleniu, magneziu si potasiu.

Prunele nu sunt preferatele mele si nici scoaterea zaharului din jocul acesta frumos al toamnei. Asta poate pentru ca nici nu consumam dulceata in fiecare zi.

Dulceata este pentru mine un rasfat, un motiv de discutie cu o prietena sau de savurare a aromelor tacute ale diminetilor de iarna ori maxima placere a unei clatite preparata intr-o zi de duminica, atunci cand stiu ca bate ceasul de 14 si vin prietenii in vizita!

Rafturile beciului meu contin dulceturi alese. Vreau sa va fac pofta si sa va spun ca dulceata de zmeura, de trandafiri si de prune verzi sunt favoritele mele, dar ocupa locurile din spate pe raft, pentru ca am bunul obicei de a oferi.

Am descoperit in judetul Buzau multe doamne dibace in dulceturi alese, dar ca doamna Elisabeta din Prahova, inca nu!

Eu spun sa parasim judetul Buzau care nu reuseste inca sa scoata in fata doamnele care stiu bine proportiile unui borcan sanatos si sa mergem spre Prahova.

Acolo unde, in august, are loc Festivalul Dulcetii. La Izvoarele. O comuna situata pe Teleajen si imbracata de dealuri, deci in fructe de padure pe care femeile de aici au invatat ca trebuie sa le valorifice in fel si chip. Nici nu va va veni sa credeti in cate moduri poti transforma murele, spre exemplu.

La Izvoarele, pasul obosit al turistului se opreste la Manastirea Crasna, pe marginea Lacului Pastravilor, ori pe prispa oamenilor care prelucreaza lemnul ori cos la gherghef. Mai nou, obiectiv turistic au devenit chiar femeile care prepara dulceata.

La Sarbatoarea Tamaioasei de la Pietroasele, din prima zi de septembrie, sarbatoare atat de importanta, dar umbrita cu ajutorul autoritatilor locale de modul de organizare a comerciantilor care nu au de ce sa vanda chei franceze si oglinzi la un eveniment dedicat celui mai bun soi de vita de vie din podgorie, acolo spuneam, am intalnit-o pe Elisabeta Neagoe.

Doamna, cu cateva zeci de borcane, fiecare cu alt fel de dulceata, se afla la Pietroasele cu grupul din Izvoarele, insa este de fel din satul Brebu. De cativa ani prepara dulceata. Ce vinde anul acesta inseamna investitie in borcanele anului urmator, insa oamenii au descoperit-o, ii place si lucreaza la ceaun impreuna cu fiica sa.

Original este ca doamna Elisabeta produce dulceata din vinete cu cuisoare, dulceata de ardei iute cu rosii copate, de ardei gogosar cu ardei iute, dulceata de ceapa rosie, de dovleac cu catina, din sfecla rosie, din vinete cu nuca, de morcovi, de praz cu chimen, de castraveti cu anans si susan, gogonele cu nuca, usturoi cu miez de floarea-soarelui, gutui cu stafide, masline cu portocale si migdale, telina cu mere si … in total vreo 50 de feluri de dulceata. Eu chiar nu am intalnit pe cineva atat de creativ.

Doamna zambeste si spune ca, de obicei, dulceturile cu ardei iute se termina primele. Doamnele sunt captivate de aceasta dulceata, spune Elisabeta. Dulceturile cu legume sunt extrem de cautate pentru ca au nota lor de inedit. Doamna aceasta imi spune ca de fapt zona Brebu din Prahova detine retete foarte vechi, ca femeile de acolo prepara de peste 100 de ani dulceturi felurite.

Spre exemplu, la cea de rosii copate cu ardei iute, dupa ce coacem rosiile, le decojim, mai scurgem din suc si scoatem samburii, altfel fierbem foarte mult timp la ea. Ardeiiul iute trebuie musai curatat de seminte. Se spune ca nu sunt bune pentru barbati. Fac hernie. Daca ardeii sunt foarte iuti, se trec prin jeturi de apa rece. Doamna, vin femeile si cer dulceata de gogonele cu nuca. E clasica pentru mine. Eu incerc fel si fel de combinatii, apoi le prezint oamenilor, detaliaza Elisabeta Neagoe, atat numai cat sa ne trezeasca interesul, pentru ca secretul, ca exista intotdeauna si un secret, ramane al ei.

La stand, putin mai ascunse stau si fructele murate. Stiti, sigur, si dumneavoastra cum se prepara. Mere si pere de iarna asezate bine in borcan si deasupra un fir de marar sau telina frunze si saramura. La Craciun, un borcan cu prune grase ori pere murate dau un farmec neasteptat fripturilor.

Borcanele cu medicamente ale doamnei Neagoe din Prahova se vand cu preturi care incep de la 8 lei si se duc pana la 22 de lei, pana la regina dulceturilor, cea de nuci verzi. E mai scumpa, pentru ca are si etape numeroase. Nucile se curata, iar mainile noastre se fac negre si stau asa cam o saptamana, daca nu mai bine. Apoi se trec prin zeama de var si abia apoi se pun in siropul de pe foc. E o delicatesa!, mai spune gospodina si nu pot sa nu-i dau dreptate.

Poate ca Nostradamus a aruncat el un ochi si in viitorul nostru si a vazut cat de bune gospodine sunt romancele care stiu inca sa acunda medicamente, fructe sau legume, in borcane bine inchise si sterilizate cat sa se pastreze toata iarna care arunca dimineata cate un val de frig…

Pe doamna din Prahova o las sa vanda borcanele misterioase cu continut sanatos si sper ca buzoiencele noastre sa aiba reactie pe www.sanatateabuzoiana.ro si curaj sa se prezinte. Sa spuna raspicat si eu fac ceva inedit! Promitem ca mergem sa le cunoastem.