REPORTAJUL DE DUMINICA: Sanatatea din scoala de stafide de Buzau

16 martie 2014 | 0 comentarii |
Alexandru Profira

Alexandru Profira

Este o zi fericita pentru reporterul de teren. Satisfactia muncii apare si incalzeste sufletul. Tresalta, zvacneste, ii vine sa cante. Un subiect frumos, de la un om minunat, nestiut ieri si neprogramat de dimineata. Nu stiu, dumneavoastra cum va da de stire satisfactia muncii, insa reporterul are o traire aparte cand intalneste omul potrivit, dupa zile indelungate de cautari. Poate datorita primaverii care isi face loc precum un copil in multime. Clar este insa ca munca printre oameni duce la descoperiri minunate. Buzoienii chiar au valoare nationala, conteaza sa o descoperi si sa stii sa o prezinti. E omul care iradiaza o frumusete aparte si, daca mai ofera si dramul de sanatate pe care il caut, atunci misiunea este perfecta. Acest om potrivit are si un nume: Alexandru Profira. Subiectul este unul aparent obisnuit.

Nici o alta zi din aceasta saptamana nu se compara cu cea de astazi. Soarele este sus, la locul lui, asteptat de vreo patru luni. Forfota din sat da semn ca gata, a inceput sezonul de munca. Incet-incet, delaurile dinspre Istrita se imbraca in verde. Unul timid, ars pe alocuri. E cel din iarna care trebuie sa fie raspuns de proaspatul verde de martie. Din loc in loc, oameni care au iesit in vie. Taie pe rod. Sau in livada. Nu mai este de stat, spun batranii satelor. Si de-o fi ca vreo „baba” ratacita sa-si mai lepede vreo haina cu zapada, nu va mai avea spor in fata pornirii oamenilor.

 

Istrita-primavaraDe la Buzau si pana la Sahateni, martie cel in care viata insasi renaste este peste tot. Mai apoi, urcand dealurile spre Naeni si Breaza, parca intri intr-o alta patrie. Aici, oamenii nu cos sau tes costume populare, nu mesteresc butoaie, desi vinul are casa buna la ei, nu fac cozi de sapa sau lopata, nici linguri si nici nu produc tuica, ci sunt dascali.

Intr-o alta patrie care compune teritoriul Buzaului, spuneam, casele apar luminoase, curate, semn ca aici ceva ridica standardul de viata al oamenilor. Tot munca!, ridica aprig din umeri, langa mine, nea Marin Mocanu, ghidul meu inspre o scoala inedita. Am sa vi-l prezint si pe nea Marin, singurul detinator de scoala de altoit din podgoria Dealu Mare-Breaza, pana nu demult. Nea Marin stie, domnule, sa-si vanda marfa si nu e scolit deloc pe la vreo facultate de agronomie.

Acum, face un bine semenilor sai si il prezinta pe Alexandru Profira. Din centrul comunei Breaza, zona cu traditie in producerea butasilor de vita de vie, ajungem repede la el. O casa mare cat pentru o mare familie. Totul curat, asezat intocmai unde ii este locul si un culoar care deschide portile scolii.

 

Sanatatea butasilor, esentiala

Sanatatea butasilor, esentiala

In fapt, scoala de vita de vie este o forma autorizata mai ales la Inspectoratul Teritorial pentru Calitea Semintelor si Materialului Saditor din Buzau, pentru a produce butasi. Adica, nu ne aflam pe marginea drumului DN1B Buzau-Ploiesti, unde tragem pe dreapta si cumparam dintr-un carut, butasi de la un om de-al locului, care ne promite ca via asta va produce de doua ori intr-un an, la fel de multi struguri.

Aici, in scoala de vita de vie totul e ca la carte. Alexandru s-a nascut intr-o sala de clasa in care dascal era bunicul si invatacel tatal, mai apoi el si acum fiul sau care e student, departe de Breaza.

Noi producem 22 de soiuri de vita de vie, in toata tara. Am Feteasca Alba si Regala, Muscat Ottonel si Tamaioasa Romaneasca, apoi pentru vin, Feteasca Regala si Neagra, Merlot, Cabernet Sauvignon si mai apoi soiurile diversificate pentru masa, soiurile cu coacere timpurie, extratimpurie si tardiva. Sunt albe. Incep cu Perla de Csaba care se coace la 20 iulie, apoi Victoria, Cardinal, Italia, Afuz Ali, Muscat de Hamburg, Coarna Neagra care e traditionala si respectata la noi aici si e buna de consumat pana la Paste daca e bine conservata, in pod. Sunt soiuri nobile. Au viata lunga. Am si soiuri romanesti Feteasca si Milenium. Sunt rezistente si crocante. Oamenii nu le mai cunosc, dar noi le aducem aminte. Sauvignon Blanc e foaret rezistent la inghet, la minus 22 de grade C, isi incepe pledoaria pentru bratara sa de aur, Alexandru Profira.

 

Selectarea butasilor

Selectarea butasilor

Ne aflam poate in cea mai curata scoala din Buzau. Nici nu zici ca se lucreaza cu nisip, corzi de vita de vie, parafina. Totul e ca la spital, in sala de operatii. Are pretentii, pentru ca in timp, domnul acesta si-a pastrat doar clienti alesi care stiu sa-i respecte si lui munca, dar si sa respecte vita de vie pe care o preia in satre de deplina sanatate de la el. Eu am certificare la Inspectoratul pentru Seminte. Noi le dam o gramada de bani, dar ei nu ne ajuta deloc. Un client sa ne trimita si noua. Nimic, domnule! Filiera mea este asa. Din 1987, cand am terminat armata, eram la CAP , impreuna cu tata. In 1989 am ramas cu vita, pentru ca s-a terminat cu CAP-ul. Am plecat cu butasii prin tara. Mergeam cu sacii pe tren, ii puneam la mesagerie, cate 200-300 de butasi in sac. Vita de vie din comuna Breaza e unica in tara pentru altoitori. Scolile noastre, ale taranilor, sunt de elita nationala. Va spun eu, pentru ca am clienti din tara si ei imi spun. La scoala asta mergi astazi, nu cand avem timp. Aici totul se face dupa un calendar anual.

Sub un nailon curat, o gramada de buchete de viata de vie isi asteapta clientii. Nailonul e transpirat, semn ca de la vie la vin avem de-a face cu organisme vii care dau sanatate in felul lor. Alexandru Profira imi explica de ce tine asa viata de vie. Are nevoie de temperatura si umiditate, ca sa-si pastreze sanatatea.

 

Scoala vitei de vie

Scoala vitei de vie

Mergem mai apoi in a doua sala de clasa. Din stanga se aud cateva glasuri. E un depozit de pastrare si prezentare. Peretii sunt incarcati cu imaginea vitei de vie care sta cuminte in patul cu nisip. De doi ani, de cand merg in zona Breaza in martie si aprilie, la scolile de vita de vie, am invatat ca meseria aceasta chiar are locul ei in plan national. In alte regiuni ale tarii, de preferat este importul de soiuri straine, nu producerea lor. Poate doar Dobrogea sa mai rasara cu astfel de initiative.

Daca spun Dobrogea, ajung si la subiect: stafidele. Marea provocare a anului 2014 este vita de vie fara samburi. Este apanajul doamnelor ocupate, moftul celor are tin la sanatate si consuma samburi si fructe confiate sau uscate, dorinta arzatoare a cunoscatorilor de a avea in mica lor podgorie un soi ales care sa dea o altfel de satisfactie. Alexandru spune ca ii incurajeaza pe cultivatori sa infiinteze suprafete cu viata de vie fara samburi, pentru ca pot avea in propria casa ori pot scoate la vanzare, stafide. Pretul a 250 de grame de stafide in magazine incepe de la 5 lei, cele fara pretentii calitative. Daca e sa raportam la pretul zonei, la Breaza taranii spun ca au mai vandut si stafide, cam in aceeasi cantitate cu migdalele. Si pretul e asemanator. Merge spre 20 de lei kg. Depinde de om. Probez zisa despre croitorul care nu avea o pereche buna de pantaloni si il intreb pe dascalul din fata mea daca el are in casa stafide. A avut pana nu demult, insa sunt foarte consumate de familia Profira in prajituri mai ales si cand exista musafiri, servite ca atare.

 

Alexandru ProfiraEu am mers la Ostrov si am luat din soiurile fara seminte Sultanina (n.r. Thompson in UK) si Kish Mish, iar un austriac de aici din Breaza mi-a dat Atilla. Sunt bune prin gustul pe care il au, nu au seminte si deci sunt bune la compot si dulceata, ori pe butuc ii duc pana la stafidire. Deci nu mai iau stafide tratate cu sulf din magazin, ci le produc eu in casa. Oamenii il prefera in cantitati mici. Pentru familie 7-8-10 butuci. Clientii mei vor 20 de butasi. Sunt un alb pana la galben masliniu, iar Atilla e negru. El ca strugure rezista foarte bine la ciuperca. Nu se agata uiudumul de el si ramane strugurele curat. Eu  nu am un soi preferat, pentru fac 22 de soiuri. La soiurile albe pentru vin se cauta Sauvignon Blanc, Fetetasca Alba si Muscatul Ottonel, iar la cele de masa Muscatul Hamburg ramane de baza. Cine mananca un Hamburg bun nu pleaca de la mine pana nu cumpara, spune dascalul Profira povestea unui incpeut al stafidelor de la Buzau pe care in mod sigur il va exploata in curand un istet om de afaceri care stie ca in cativa ani isi va amortiza investitia la sigur.

Cautand informatii in completare despre Sultanina am aflat cu mare placere ca este cel mai cultivat strugure din lume. Peste 400.000 de ha la nivel mondial, iar destinatia masiva este catre materia prima pentru stafide. Specialistii spun ca Sultanina bate orice soi de strugure destinat vinficatiei, diferenta fiind de 100.000 de ha.

 

vita-de-vie-sultaninaBreaza ofera idei si calitate. De la Breaza de Buzau nu mai pleaca doar butasi de vita de vie de calitate maxima, ci pleaca si inovatie in domeniu. L-am intalnit pe Alexandru Profira intr-un moment in care, in plan economic, mari si mici omeni de afaceri nu mai pot respira si nu mai stiu incotro sa-si indrepte planurile manageriale. Strugure e un cuvant de origine daca, iar anticii considerau ca pe meleagurile noastre s-ar fi nascut zeul vinului. Oamenii acestia din Breaza au invatat insa, in decursul ultimelor cel putin trei sute de ani, ca vita de vie e traditie, obligatie stramoseasca, viata, sanatate, dar si profit. Daca numarul celor care produc stafide va creste, atunci despre Breaza vom vorbi de la alt nivel.

Facem, la final, pledoaria pentru un produs pe care noi romanii il consumam mai ales la sarbatori, in cozonac, mai putin ca atare. Stafidele nu sunt altceva decat struguri deshidratati. Se poate spune despre stafide ca stau de doua ori la soare. Cand se coc in ciorchine si cand se usuca natural, tot sub razele luminoase si calde. Cele mai multe dintre stafidele pe care le consumam sunt uscate in cuptoare speciale, procesul durand, nu cateva saptamani, cum se intampla cu stafidele uscate natural, ci doar cateva ore. La cantitati industriale nici nu se poate altfel.

 

stafidePentru sanatate, stafidele reprezinta o alegere excelenta, pentru ca pastreaza toate calitatile antioxidante ale strugurilor. Sunt ideale in alimentatia femeilor, pentru ca au in compozitie un mineral special, foarte necesar pentru sanatatea oaselor, mai ales in jurul varstei de 40 – 50 de ani, si anume borul. Continutul de bor din stafide poate preveni si ameliora osteoporoza.

Stafidele sunt bogate in fibre, nu au colesterol si sunt puternic energizante, gratie fructozei pe care organismul o transforma foarte usor in energie. Contin 140 de calorii in 50 de grame, cat reprezinta o gustare. In 100 de grame de stafide sunt 80 de grame de carbohidrati, patru grame de fibre si trei grame de proteine.

Stafidele s-au dovedit a fi si o excelenta sursa de antioxidanti, care intervin in procesul de dizolvare si eliminare a colesterolului. Sunt foarte bogate in potasiu si prin acesta contribuie la reglarea si normalizarea activitatii cardiace.

 


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*