REPORTAJUL DE DUMINICA: Afland prezenta scriitorului medic

Avem deja trei zile de noiembrie, aproape la fel de frumoase precum cele din octombrie, cu un soare care a binevoit sa urce temperatura pana la 25 de grade Celsius, cu oameni care nu-si termina niciodata treburile si cu o luna dedicata „poetului ingerilor” sau „doctorului fara de arginti”.

 

Revin in octombrie. Chiar pe 30. Nici nu trebuie sa pariez ca luna aceasta n-ar fi a lui Vasile Voiculescu. Am simtit deja cateva buze care s-au miscat aprig, pentru ca si-au adus aminte de In gradina Ghetsimani.

Reportajul de astazi ii va convinge pana si pe cei mai chiulangii elevi de la orele de Limba si literatura romana ca ar trebui sa dea atentie versurilor „Isus lupta cu soarta si nu primea paharul …/ Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una”.

Adevarul este ca si eu dau importanta cuvenita abia astazi, la cinci zile dupa ce am cunoscut cel mai dedicat om, personalitatii si vietii lui Vasile Voiculescu, scriitorul medic care si astazi poate fi lectie pentru tot corpul medical romanesc acuzat de biruri motivate sau nu.

Mai bine cititi si aflati argumentul meu.

 

Inainte de a va prezenta incursiunea in cea mai primitoare casa din judetul Buzau, este musai sa dedic acest reportaj specialistilor Bibliotecii Judetene Vasile Voiculescu din Buzau care au grija, intr-un mod continuu, de sanatatea noastra intelectuala. Si pentru care cartea este o placere pe care ei ne-o prezinta cu titlu de glorie, de fiecare data. Si au mai facut ceva pentru noi, ei: ani de zile, acesti specialisti, de la biblioteca noastra centrala, au ridicat personalitatea lui Vasile Voiculescu la rangul national binemeritat si recunoscut inclsuiv de rege, in anii ´30.

De amintit si medicul Valeriu Bistriceanu, fondatorul si presedintele „Fundatiei Vasile Voiculescu”, prin care sustine, an de an, concursul literar care poarta numele scriitorului-medic. Si tot sub egida aceleiasi funadtii, de zece ani, in fiecare luna mai, mediciilor si asistentilor medicali din intreaga tara si din tara sora Moldova li se ofera posibilitatea de a se perfectiona profesional, la „Universitatea de Vara Vasile Voiculescu”, unde fiecare editie incepe cu evocarea persoanlitatii si operei scriitorului-medic martir.

 

Bravo medicilor specialisti in carti, de la Biblioteca! O luna octombrie bine sustinuta in evenimente, organizate suta la suta de ei! Era obligatoriu sa spun ca exista oameni care stiu sa vindece sufletul folosind terapia prin cultura, prin reliefarea valorilor noastre, din Buzau.

Haideti sa intram in curtea celei mai frumoase case din judetul Buzau, cea care te primeste cu caldura. E goala, insa simti ca un suflet iese in pridvor si te invita sa pasesti in cele patru camere in care, odinioara, poetul ingerilor se nastea.

Nu va spun cat de impresionanta a fost clipa de prezentare a doamnei Fanuta Gorgan, custodele Casei Memoriale Vasile Voiculescu de la Parscov! Cata emotie pune doamna aceasta in fiecare ghidaj si cu cata intensitate stie sa prezinte versurile, viata si opera poetului despre care buzoienii stiu atat de putin! Si peste tot, prezenta scriitorului medic.

 

Stapaniti de monumentul poetului amplasat in fata casei, dam frau discutiei si incercam sa pasim, de fapt, in miracolul voiculescian, universul care a avut loc la indenul prietenului sau, Ion Pillat.

In fiecare an, pe 30 octombrie, ziua este cea mai frumoasa, o zi pe care poetul o merita, iar imediat, a doua zi, vremea se strica. Vasile Voiculescu se naste la 13 octombrie 1884, a doua zi in calendarul ortodox dupa Sf. Paraschiva. S-a nascut cu caita pe cap, semn ca va fi norocos si ca va ajunge om mare. Era al saselea copil al familiei  Costache si Sultana Voicu. Despre mama lui vorbeste cu multa dragoste, spunand ca stia destul de multa carte, pentru ca-i citea de mic copil, Biblia, cu Vechiul si Noul testament si Vietile sfintilor, carti imprumutate de la biserica satului. De fiecare data, la fiecare ghidaj, ma cuprinde acelasi sentiment, pentru ca am un respect deosebit pentru viata si opera scriitorului Vasile Voiculescu. Este un exemplu pentru toate generatiile viitoare, profesional, prieten, om de familie, in toate domeniile. Nu pot sa nu respect un asemenea om. Casa memoriala, una calduroasa si primitoare, a fost refacuta intre anii 1986-1989. Casa are temelie cu piatra de rau, este una de tara, in fata ei se afla o frumoasa alee cu flori. Acum, toamna are culorile ei in crizanteme, galben, grena…

 

Sa intram in casa! Casa are un hol si patru camere. In prima camera, din stanga, este prezentata viata si opera scriitorului, fotografii ale scriitorului. E un exemplu, in primul rand, pentru profesia de medic. A absolvit facultatea de medicina, fiind medic. Pentru ca nu avea cabinet privat, dadea consultatii si cumpara medicamente pentru oamenii saraci. Spunea: „Sa-i multumim pacientului in fiecare zi pentru ca ne da prilejul sa facem o fapta buna!” Deci, faptele bune  l-au caracterizat pe el.

A avut trei fete si doi baieti. In inchisoare a fost intrebat ce a iubit cel mai mult, arta, poezia, iar el a raspuns preotului: „Parinte, nu m-ai intrebat bine. Familia am iubit-o, cel mai mult am iubit-o.”

Pentru perioada copilariei, mie imi place poezia Casa noastra. „Ce pasnic era satul pitit la poala culmii/ ca un ostrov de cuiburi de streasina-nvechita”… Debutul editorial il are in Revista Convorbiri literare cu poezia Dorul. As vrea sa adaug ceva la ceea ce am spus mai devreme, vizavi de doctorul Vasile Voiculescu, si de ce e numit doctorul fara arginti. Ii trimite o scrisoare sotiei sale: „Draga Lica, sunt zece ceasuri. Abia am sosit din Izvoarele, unde m-a chemat un bolnav. Bineinteles pe gratis. Chiar eu vreau sa se invete asa, de aceea le spun la toti sa nu se sfiasca a ma chema in cazuri mai grave, caci vin degeaba”. 28 februarie 1911, scrisoare catre sotia sa.

 

Poetul pleaca la Cer in 1963 si este inmormantat la cimitirul Belu. Pe 30 octombrie, scriitorii buzoieni si nu numai  ei, il omagiaza la el acasa.

In cea de a doua camera s-a nascut Vasile Voiculescu. Are obiecte taranesti din zona Parscov, dar si portretul mamei, Sultana.

Scriitorul era un mare colectionar de obiecte. Scaun taranesc, roata de tors, ulcele, pat cu tablii, sifonier si pe jos, presuri taranesti.

In cea de a treia camera … oameni care au trecut pe aici si care sunt importanti pentru tara: Zoe Dumitrescu Busulenga, Ion Apetroaie, Alexandru Oproescu, un tablou realizat de pictorul Gheorghe Lefter, afisul editiei Zilele Vasile Voiculescu din 1991 cand Biblioteca Judeteana primeste numele Vasile Voiculescu.

V-as citi ceva aparte… o poezie, Vizita.

„Eu nu stiu daca voi putea urca vreodata la tine

Tu insa Doamne, cobori cand vrei, macar in treacat”

Daca nu-l cunosti bine pe scriitor, spiritual, fiecare scriere a sa, nu poti fi aici. Eu l-am perceput din copilarie. Educatia religioasa a poetului este temelia vietii sale, asa cum casa aceasta este asezata pe temelie de piatra de rau. Viata poetului e asezata pe niste piloni pe care nu i-au zdruncinat nici saracia vietii, nici inchisoarea, nici perioada comunista. Nimic.

 

Ajungem in ultima camera. Moderna, chiar. Salonul voiculescian. Aici sunt obiecte care i-au apartinut la Bucuresti, scriitorului-medic. Scaune si masa in stil florentin, patefonul la care asculta muzica de Bach impreuna cu familia, doua tablouri ale prietenului sau, pictorul Nicolae Constantinescu, sotia sa deosebita, care a educat copiii. Din cele peste sase mii de carti ale poetului, cartea de capati a fost Biblia. Jumatate pamanteana, jumatate divina, spunea despre aceasta, pe care a considerat-o tot timpul cea mai frumoasa carte.

Aceasta casa pare a fi a ta. Pleci de aici incarcat sufleteste. Asa imi spun si elevii care vin aici. Ii invit in aceasta camera si ii provoc la a citi poezie. Se aseaza chiar pe dusumea si sunt captivati. Uita de telefoane si calculatoare si pipaie o carte. La scoala il cunosc pe poetul Voiculescu, iar aici afla ca dupa moartea sotiei sale, scriitorul nu a facut focul timp de 12 ani, timp in care a scris Zahei Orbul. Catre sfarsitul vietii a frecventat Manastirea Antim. A facut parte din lotul Rugul aprins alaturi de Dumitru Staniloaie, Arsenie Papacioc, stalpi ai ortodoxiei romane. Vasile Voiculescu a avut un sfarsit al vietii mai sihastru. Inchei acest ghidaj cu discursul tinut in fata studentilor, la Teologie, in 1935…

Confesiunea unui scriitor si medic: Numai in credinta ne putem crea un spatiu de viata mai presus decat al taratoarelor, arhitectura cu dimensiunile adancirii si inaltarii in infinit.

30 octombrie 2013