REPORTAJUL DE DUMINICA: Monalisa Plesea – sanatate spirituala si spirit francofon

Trasez astazi un portret. De doamna. O doamna a vremurilor noastre. Adica pastrez nota lunii martie si las sa curga, ca apa unui izvor limpede de munte, cuvinte despre femei faine, femei sanatoase la minte si la trup. Si mai am un argument – martie este si Luna Francofoniei si, de ce nu, ieri s-a trecut poate prea usor peste Ziua Internationala a Poeziei.

Nici nu stiu; sa scriu in note rapide despre o doamna mereu in alergare ori sa strunesc vorbele pentru a-mi pastra eu ritmul de reportaj de duminica?

Scriu pe repede inainte, de parca o am pe doamna aceasta langa mine si m-ar zori. Asa este Maria Monalisa Plesea – „eroina” reportajului de astazi. Uneori, atat de multe activitati organizeaza, ca director al singurului Centru Cultural Francofon din Romania, incat devine greu de tinut pasul din punct de vedere jurnalistic. Festival al cantecului francofon, al filmului francofon, festival de teatru si poezie, duplex international, tabere unicat, activitati cu copiii de toate varstele, atestari profesionale pe limba franceza…

 

In discutii oficiale despre domni, un recent incoronat senator al Buzaului, obisnuit sa stea cu mainile in buzunare si sa-si arunce ochelarii de soare pe frunte, imi cerea sa nominalizez trei personaje marcante ale Buzaului cotidian. Pentru ca graba ii este specifica, pardon, suficienta, zice el primul. Nu pot sa redau numele din lista lui, ar fi lipsit de onestitate fata de dumneavoastra, cititorii consacrati ai acestei sectiuni din www.sanatateabuzoiana.ro, care v-ati obisnuit sa si verificati informatiile, asa ca va redau raspunsul meu. Exista doi domni pe care eu i-am intalnit. Unul a murit de ceva vreme, iar celalalt a condus cea mai profitabila banca, iar acum isi petrece varsta a patra spre Cernatesti. Tot domn a ramas!

Am spus doua vorbe si despre barbati, pentru ca exista si in categoria lor oameni alesi, care stiu sa-si dea valoare prin comportament, atitudine, exprimare, prezenta publica, activitate, seriozitate… multe.

 

La fel ca barbatii despre care v-am vorbit in randurile precedente cu admiratie este si Monalisa Plesea. N-as vrea sa-i inchin astazi o oda de prost gust, ci doar sa scriu in nota mea obisnuita, impresiile de reporter despre o doamna care nu a trecut de 40 de ani, dar care si-a inscris in CV atat de multe fapte faine incat nu stiu daca le pot cuprinde pe toate.

Intr-o sala mica, din incinta Consiliului Judetean, doamna aceasta apare imbracata mai putin oficial. Lucru cam rar pentru ea. Blue jeans si o bluza. Vorbeste repede, rade, da din maini si cheama un voluntar. Este un student african  care face voluntariat in lumea francofona din Romania si nu numai. E organizator de eveniment, dar si traducator. In paranteza fie spus, mie limba franceza mi-a pus piedica si nu am reusit sa intru vreodata in clasa profesorului Popescu. Am ramas cu rusa si germana, ca o fantezie continua!

Este una dintre intalnirile cu doamna aceasta. Are insa si elementul care ma face sa pastrez nota de doamna – parul mereu aranjat. Va rog, sunt femeie si trebuie sa spun ce observ!

 

Terminam interviul cu promisiunea ca ajung si in tabara francofoniei de la Poiana Pinului. A trecut timpul, apare si comunicatul de presa, dar si telefonul de remember.

In tabara, printre elevi din numeroase judete ale tarii si voluntari belgieni, Monalisa Plesea nu da ordine, ci face prezentari si traduceri, din nou. Rade cu copiii si, face cu mana unei fetite. Vesela, copila striga – Mama, vii putin, te rog? „E Mariuca, fetita mea, pasionata de limba franceza si de desen si poezie”, imi spune Monalisa pe nerasuflate, cu zambetul cald al mamei mandre de copilul ei.

Am cunoscut-o pe Mariuca cu vreo trei ani in urma, iar in noiembrie 2014, aflam ca sta acasa, suparata. Era final de luna. Luna marelui Targ de carte Gaudeamus. Era suparata ca mama nu a avut timp sa o duca la targ sa-si cumpere cartile preferate.

 

Cum reuseste Monalisa Plesea sa faca atat de multe si sa ramana mereu proaspata ca o floare de primavara, care in ciuda aparentei fragilitati rezista intemperiilor si reuseste sa raspandeasca energie si sanatate, ne spune chiar ea.

„Meseria de baza e cea de profesor, insa in aceasta calitate trebuie sa ai, pe langa valorile educationale, si continutul stiintific. Suntem datori sa transmitem valori umane prin cultura. Acest lucru ni-l transmite societatea si ni-l arata tinerii cu care lucram la Centru. Este provocarea pe care mi-am asumat-o de cativa ani si pe care am reusit sa o implinesc cu colegii mei de la Colegiul National Mihai Eminescu – unde predau acum, dar si cu cei de la Centrul Cultural Francofon. O zi a mea de munca … In primul rand sunt orele de curs. Cele de la Colegiul Mihai Eminescu. Apoi, sunt activitatile de la CCF. Totul presupune contacte cu parteneri francofoni si locali. Sunt drumuri saptamanale la Bucuresti si drumuri multe la autoritatile locale carora trebuie sa le prezint in mod convingator activitatile Centrului, astfel incat sa si primim sustinere in ceea ce facem. O alta etapa este cea de pregatire a documentelor si proiectelor, apoi promovarea lor”.

 

Exista si o parte de calm si relazare. Familia. Aici nu mai este totul pe repede inainte, ci este zambetul ochiului, lumina de dincolo de rasul larg, retinut de cele mai multe ori. „Incerc sa am timp si de familia mea. Din rasputeri incerc. Mariuca este foarte prezenta la evenimente si foarte implicata. Atunci, la Geudeamus, a plans toata dimineata ca nu o duc si mi-a promis ca va scrie o poezie despre iubirea ei pentru Gaudeamus”, spune calm, Monalisa.

Acum, acest martie i-a adus doamnei din francofonia locala si nationala bucuria ca Mariuca sa-i ofere cea mai frumoasa scriere pentru „mami” a ei.

Adaug insa si Premiul GADIF 2015. M-am uitat mult la informarea Delegatiei Wallonie-Bruxelles. Maria Monalisa Plesea a primit, pe 19 martie, in cadrul Galei Francofoniei, organizata de Ministerul Afacerilor Externe, de la Benoit Rutten presedintele GADIF – Grupul Ambasadelor, Delegatiilor si Institutiilor Francofone in Romania si delegatul Wallonei-Bruxelles la Bucuresti, premiul acestui grup.

 

Premiul GADIF, se arata in informare, se acorda anual, in martie, acelei personalitati care a contribuit in mod aparte la promovarea limbii franceze si valorilor francofoniei in Romania. De notat ca, Benoit Rutten a subliniat in argumentul acordarii acestui premiu Monalisei Plesea faptul ca taberele francofone de la Buzau au deja sprijinul Guvernului Romaniei.

Aflu cu surpindere, recunosc, CCF a lansat si un unicat in peisajul national – Revista Bonjour, Buzau – revista integrala in limba franceza, prezentata la targul iubit de Mariuca. In final, Benoit Rutten spune intocmai ce v-am scris eu in deschiderea materialului – energie si capacitate de a mobiliza masele, ambitie si seriozitate, pretutindeni si in mod continuu. O fi o definitie a doamnei care iese in relief si prin eleganta? O tanara faina careia nu pot sa-i spun ca a si gresit, in 2012, intrand in politica. Oamenii cu atat de multa valoare, intelectuali deosebiti, chiar nu au timp de politica si nu trebuie sa-i ofere politicii asa ceva.

Dar a trecut si poate, nu, revine?!

 

Incerc sa fie corecta cu dumneavoastra si cu mine insami. La fel ca si Monalisa Plesea pentru ceea ce face. Raman impresionata de doamna aceasta, de activitatea pe care o pune in scena mare a judetului Buzau, apreciata, iata, la nivel international.

Nu pot, insa, sa nu ma intreb: stie Buzaul – a se citi autoritatile care dau cu banul ca la carti, ca la jocul de carti, acele autoritati carora le frige tare scaunul acum si care nu dau doi bani pe cultura adevarata din judet, despre toate acestea? Habar n-au! Sau, daca au aflat, au uitat imediat. Cultura nu-i pentru ei!

Domnilor, cu mainile in buzunare si ochelarii de soare la inaintare, eventual, fiti sarcastici! Pierdeti insa, rand pe rand.

In final, oameni precum doamna aceasta raman!

Oare ce eveniment urmeaza la CCF?