REPORTAJUL DE DUMINICA: Buzaul prins intr-un tablou

15 iunie 2014 | 0 comentarii |

Targ CJ BuzauReportajul de astazi s-a nascut in urma unei discutii premergatoare unui interviu. Partener de conversatie – un tanar director cu pasiuni reale pentru ceea ce este cu adevarat traditional.

Pornesc astazi reportajul de la ideea ca judetul Suceava are peste 160 de produse traditionale reatestate, asa cum cer europenii, iar noi batem din palme, din ale noastre si mai luam cu imprumut cateva perechi nefolosite, de la altii, pentru sapte produse mari si late ale caror producatori au avut curaj sa spuna adevarul – da, domnule, le vindem!

Legatura dintre reatestarea produselor traditionale si reportajul de astazi este insusi judetul Buzau, printre ale carui minunatii nu v-am mai purtat de ceva vreme. E vara insa si o portie buna de sanatate dobandita la umbra padurilor Buzaului este asa de necesara! Racoreste trupul si inalta sufletul!

Apoi, sa te pierzi prin lanurile campiei inrosita de maci, din care oamenii obtin cerealele pentru cea mai sanatoasa hrana, ori prin gradinile de legume in care se obtin produsele bio la care cu totii ravnim, este musai necesar pentru a intelege tabloul intreg al unui judet plin de traditii si de oameni frumosi.

 

Adrian Petre, director Centru Cultura si Arta

Adrian Petre, director Centru Cultura si Arta

Pariul tanarului director pare sa fie cu sine insusi. Vrea sa se vorbeasca frumos despre el, dupa ce scaunul ii va fi tras, potrivit obiceiului politic. Desi foarte tanar, omul si-a dat bine seama ca traditional inseamna si altceva decat carnati de Plescoi produsi de peste 800 de firme din Buzau dar si din intreaga  Romanie si chiar de firme de aiurea din Europa.

Adrian Petre, caci despre el este vorba, vrea sa deschida apetitul buzoianului pentru tot ceea ce este frumos si autentic aici, acasa, sa se simta purtat  prin timp fara sa-si dea seama si sa-si ia din traditii acea putere de regenerare psihica si organica, uimitoare pe care niciude altundeva n-o poate gasi.

Propune de aceea, sa nu ne mai dam cu stangul in dreptul si sa facem lucrurile cum trebuie, sa scoatem la inaintare casele cu stuf de la Robeasca, conacele de campie, Vulcanii Noroiosi asa cum numai la apus se vad, cascadele de la Chiojdu pe care deja le-au incercuit cu gard oamenii veniti dinspre Prahova cu gand de agroturism. Si cate mai cate.

Dar, pentru ca sunt planurile unui director, gata despre ele!

Astazi va invit sa mergem in minunatul judet Buzau in care nu ai cum sa te plictisesti, indiferent cate zile petreci aici.

 

cascada-basca-chiojdUrc de curiozitate la Chiojdu, loc in care v-am mai invitat eu prin intermediul reportajelor www.sanatateabuzoiana.ro .

Astazi sunt curioasa sa aflu, de la sateni, ce familii noi au mai aparut in sat. Incet, incet va fi satul strainilor si mai ales al bucurestenilor. Bate de suta, numarul familiilor care au lasat arsita capitalei si si-au ridicat la Chiojdu casute modeste pentru vremurile pe care le traim. Case din lemn, excelent croite pe felul locului, pe marimea familiei plus o camera sau doua pentru musafiri. Case care atrag, case minunate, cu flori mulicolore care sa-ti dea o stare de optimism aparte.

Dupa primarie, prima este a familiei O´Donell.

Liam si Cornelia sunt o familie putin mai altfel. V-am mai povestit eu cate ceva despre ei. Liam este irlandez. A renuntat intai la Irlanda, pentru Bucuresti, casatorindu-se cu Cornelia. Ambii au afaceri in Bucuresti si in prezent, insa intre timp au ajuns sa cunoasca intamplator zona Chiojdu. Prima sosire a fost si una in care au decis sa se mute din Capitala, in ideea ca fiul lor va trai la Chiojdu cu adevarat bine, mai natural si liber. Si asa si este.

 

Trovantii de la Chiojdu

Trovantii de la Chiojdu

Dupa ei au venit inca vreo 70 de familii de bucuresteni si nu numai. Ba chiar si un senator din Prahova a trecut muntii, cu tot cu familie, stabilindu-se in acest sat cu targ saptamanal in zi de miercuri. Strainii de loc merg in targ cot la cot cu satenii, imbracati intocmai ca muntenii – iarna cu caciula de astrahan si pantaloni pana, facuti din dimie, vara inca purtand cizme si obiele in ele si mai mereu cu ilic sau bunda, caci verile la munte nu sunt de regula covarsitor de calde.

Strainii cu eticheta se comporta intocmai ca si oamenii locului. Au ajuns sa aiba dorinte simple, precum viata de aici. Cumpara branza de la ciobanii din zona si tuica produsa autentic, la cazanele imense pe care oamenii le au in sistem public sau individual. Fac si educatie oamenilor zonei.

Liam e prieten cu nea’ Virgil, dascalul din sat. Liam a invatat sa taie si sa aseze lemnele pentru foc, iar nea Virgil sa stranga, alaturi de irlandez, sticlele de plastic de pe albia apei curgatoare si sa pregateasca placinta ciobanului – reteta traditionala irlandeza pe care Liam a prepara absolut minunat!

Satenii sunt curiosi sa intre in vorba cu nou venitii in sat. Dar stau si departe, caci nu poti face multe treburi cu ei. Poate doar sa le tai butucii de lemne. Deocamdata, pana se acomodeaza, spun ei, oamenii simpli.

 

grau,maci si capre-1122Trecem apoi cu mare dificultate spre campie. E forfota aici, in anumite zone. Oamenii bat la pas, lanurile de porumb. E vremea prasilei a treia si aproape nu te mai vezi din lanul verde inchis in care din loc in loc a inceput sa dea cate un spic, semn ca incepe sa lege stiuleti. Este un tablou autentic, de pus in rama, pentru fotografii inscrisi in concursul lansat de Centrul de Cultura si Arta Buzau. Sunt deja peste 10.000 de poze, spune Adrian Petre, directorul bine intentionat. In acest weekend, fotografii sunt dusi sa prinda cadrul ideal in zona Largu, Luciu si Rusetu. E Baragan maxim cu grau, cuiburi de berze, sedii de primarii si birturi ca acum cel putin 40 de ani.

Pe linia orizontului apar cladiri ce se reazema intr-un singur perete. Stau triste, in bataia vantului, care nu se abate nici o zi din an.

O alimentara – magazin mixt, in perioada moderna. Pe o usa care scartaie crunt, usa din lemn ros bine cari, intra din cand in cand cate un satean care cumpara o paine de 80 de bani sau parizer.

La birt e mai aglomerat. Nu sunt mese afara, ca la oras. In interior e miros greu de tigari ieftine si bauturi turnate pe ascuns de o tanara, mult prea machiata, dintr-un bidon din plastic. Bidon de cinci litri, bautura produsa in apropierea  orasului Buzau. Suta de grame costa 80 de bani sau un leu si 20 de bani. Niciodata nu ajunge la toata lumea care intra intr-o zi in birt. E greu de crezut ca mai gasesti birt in judetul Buzau. La Balaceanu este. Zona face parte din fotografia Baraganului.

 

barzoiul in varful stalpuluiMerg mai departe, spre Largu. Pe un stalp de curent electric, un barzoi sta fix intr-un picior. E cuibul lui, imi spune o batrana care trage o sapa dupa ea. Merge la mormantul sotului, sa curete iarba.

Ea insasi e o proba buna a vietii din Baragan. Gumarii mereu cu un numar mai mare, rochia din diftina prinsa in nasturi albi si legata cu cordon la spate si basmaua intotdeauna maro sau gri, cu flori ori cu romburi. Are palmele cu noduri la degete de atata munca. Merge aplecata, semn ca toata viata a lucrat pamantul.

Imi spune ca aici, la Largu, un danez a cumparat pamanturile si le-a lasat asa, „cultivate” cu ciulini.

Dar cine sa se supere? Is ciulinii celebri ai Baraganului… Cei care dau mereu ora exacta a campiei, imprima tacerea si o sparg cu cate un tractor cu bena incarcata cu oameni veniti de la prasila.

 

salcam_1202Largu are si o frumoasa padure de salcami. La umbra ei s-au adapostit pana la jumatatea lunii mai, apicultori din Buzau si Braila. Fac treaba albinele aici. Cine nu poate sa ajunga in Insula Mare a Brailei, vine la Largu, in pastoral cu albinele. Oamenii sunt intelegatori in sat.

Barzoiul acela pare sa fie calauzitor spre Luciu. E comuna berzelor. Copiii din sat au grija de cuiburi. Le numara periodic. Stiu cati pui, cate mame si cati barzi singuri sunt. Se spune ca la Luciu sunt la fel de multe cuiburi de berze cate in Sibiu, judetul acesta fiind considerat si al berzelor, nu numai al culturii.

Bucuria pe care o traiesc la final e una singura. Am reusit sa scriu altfel si despre campia Baraganului.

 


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*