Vine primăvara, zâmbiți!
Chiar dacă teama infectării cu noul coronavirus îi face mai temători, românii se bucură de venirea primăverii și nu-și pierd umorul…
Soția stă de vorbă cu soțul ei, care e răcit:
– Dragul meu, sunt puțin confuză…
– De ce ești așa nedumerită, draga mea?
– Păi… ești răcit, iar doctorul mi-a spus să îți pun o sticlă-n pat, ca să-ți țină de cald.
– Și care este problema?
– Păi… nu știu de care să îți pun: Cotnari sau Murfatlar?
***
– Bunico, cum te tratezi matale când ești bolnavă?
– Păi, la răceală, cu un păhărel de țuică, dacă îmi crește tensiunea cu un păhărel de coniac, când îmi scade tensiunea, cu un pahar de vin roșu, pentru lipsa poftei de mâncare beau un pahar de vin alb, iar pentru o digestie mai bună, un pahar de bere…
***
Întrebare: De ce a răcit o blondă după ce a făcut un chec?
Răspuns: Pentru că în rețetă scria că făina „se toarnă în ploaie”.
***
E primavară. Furnica sapă, pune semințe, face straturi. Apare și greierele cu o rachetă sub braț.
– Ce faci, greierașule?
– Merg la un tenis cu băieții.
– Mai, să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți fac!
– Da, da, bine…
Vine vara, furnica sapă, plivește, udă în grădină. Greierașul trece fluierând vesel și nepăsător, trăgând după el un geamantan.
– De ce ești așa vesel greierașule? Și unde mergi cu geamantanul ăla?
– Păi, cum să nu fiu? Mi-am găsit o iubită și merg cu ea la mare, să facem plajă, să ne distrăm…
– Bine, bine, dar la iarnă să nu vii la mine să-mi ceri de mâncare, că n-o să-ți dau!
– Lasă că mă descurc eu, acum vreau să mă bucur de viață!
Vine toamna. Furnica culegea de zor, face dulcețuri, pune conserve. Trece greierele, cu o chitară sub braț.
– Ce faci măi?
– Mă duc să cânt cu băieții în parc.
– Bine măi, la muncă nu vii. Să nu vii să-mi ceri mâncare la iarnă!
Vine iarna. Furnicuța stătea în pridvor, cu un șal pe umeri și bea un ceai fierbinte când vede o limuzină din care coboară greierașul.
– Ce faci greierașule?
– Uite, mă duc la Paris, să cânt. Am avut succes în parc.
– Bine măi, baftă! Dar dacă-l vezi pe unul Topârceanu, zi-i să ardă-n Iad, cu fabula lui cu tot…
