Zâmbete… ciobănești
Pe seama ciobanilor, care îşi petrec mult timp pe munte, departe de lumea satului, s-au făcut întotdeauna glume.
Noi am ales câteva dintre cele mai haioase, ca să vă facă să zâmbiți…
Doi ciobani merg la un restaurant mediteranean.
După ce citesc meniul îl întreabă pe chelner:
– Domnule dragă, ce îs acelea fructe de mare?
– Caracatiţă, calamar, rac, creveţi, răspunde chelnerul.
– Apoi, bag de seamă, zice unul dintre ciobani, după cum zici dumneata, vulpea, ursul şi lupul îs fructe de pădure!
***
Se întâlnesc doi ciobani, unul dintre ei spuse:
– Ce mai face fratele tau, Ioane?
– A murit într-un accident de avion!
– Cum mă? Era pilot?
– Nu!
– Era pasager?
– Nu!
– Era pe aeroport şi a dat avionul peste el?
– Nu!
– Atunci cum naiba a murit?
– Era cu oile pe câmp şi se uita după un avion şi nu a văzut groapa din spatele lui…
***
Soacra lui Ion, ciobanul, vine cu mâncare la stână.
În timp ce acesta se ospătează, cerul se acoperă de nori de furtună şi începe să fulgere şi să tune.
Trăzneşte într-un tufiş de lângă ei. Ion zice:
– No, niii! După puţin timp, trăzneşte şi un copac.
– No, nii la el!
Iar când un trăznet o loveşte în plin pe soacră-sa, Ion trage concluzia finală:
– No, aşe mă!
**
Un cioban în tren. Vine controlorul, îi perforează biletul şi apoi îi spune:
– Baciule, ia straiţa aia mare din drum, că nu pot să treacă pasagerii şi pune-o sus, în plasa de bagaje!
– Nu vreau!
– Pune-o cât ţi-e bine, că altfel, îţi fac proces-verbal şi plăteşti amenda!
– Nu vreau!
După ce plăteşte amenda, unul dintre călători întreabă pe cioban:
– Ai fabrică de bani de-i risipeşti pe amenzi? De ce n-ai vrut să-ţi pui straiţa sus?
– Păi… dacă nu-i a mea!
***
Gheo, cioban, mere la veterinar.
– Domn’ doctor, am vreo 20 de oi care nu fată, nu prinde de ele nicecum!
Îi dă doctoru niște leacuri, tratamente… nici un rezultat. Ca să scape cumva de Gheo, îi zice:
– Mă Gheo, bag samă că nu mere cu ce ți-am dat până amu’…
– Doctore, fă ce știi, că am băgat o gramadă de bani pân-amu și-s alea mai faine oi care le am.
– Păi atunci, ultima soluție ar fi… să te dai tu la ele, poate că așa or prinde!
– No bine, oi’ face-o și p’asta, da de unde știu c-o prins, c-or fi de-a făta?
– Fii atent: dimineața, le urmărești unde stau: dacă stau la soare, înseamna că îs de-a făta, dacă stau la umbră, ba!
Mere Gheo la stână și-n prima dimineață se scoală pe la 4, încarcă oile în ARO și le duce în pădure, departe de priviri indiscrete și le „curentează” pe toate 20. A doua zi dimineață, se ridică din pat și o strigă pe nevastă-sa:
– Tu, Mărie, ia uită-te unde stau oile?
– Îs sub pom, la umbră!
Nervos și bombănind, Gheo le încarcă iar în ARO, le duce în pădure și repetă figura. Dimineața următoare, iar:
– Mărie, unde-s oile?
– Ca ieri, Gheo, sub pom la umbră.
Faza se repetă vreo câteva zile. Într-una din dimineți, Gheo, disperat de ineficiența „tratamentului”, e trezit de niște claxoane de afară.
– Tu Mărie, bage dracu-n ele claxoane, da oile mele tăt la umbră stau, mânce-le beteșigu’?
Mărie îi răspunde râzând:
– Gheorghe, de când s-o luminat de ziuă s-or suit toate în ARO, n-auzi ce te claxonează?…
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.
