Zâmbete dacice

Dacii au intrat în folclorul românilor prin diferite mărturii istorice, dar şi prin glume, bancuri şi anecdote fără vreo legătură cu adevărul istoric.

Am selectat și noi câteva dintre cele mai haioase și vi le oferim, ca să începem ziua zâmbind, cu gândul la strămoșii noștri…

 

Dacii au fost de mai multe feluri:

– Gândaci, adicã dacii gânditori care, din cauza obiceiului de a gândi deveniserã foarte periculoşi, aşa cã au fost transformaţi de către nişte vrãjitori răi în gâze, sub care formă îi putem întâlni şi azi, mai ales prin blocurile vechi.

– Răspândaci, care, de asemenea, se mai pot întâlni şi în prezent, răspândiţi difuz prin masele populare, în rândurile cãrora rãspândesc de obicei zvonuri.

– Aplaudaci, aceştia erau foarte numeroşi până prin 1989, după care s-au reprofilat în oameni de afaceri.

– Cotcodaci, acest grup era foarte redus numeric la început, alcătuind ceea ce azi numim bârfitori de ambele sexe. Între timp urmaşii lor s-au înmulţit considerabil şi-i găsim în număr mare, ba stând toatã ziua pe la porţi şi trăncănind, ba prin cârciumi, arătând cã sunt născuţi în vremuri de secetă, prin aplecarea ce o au şi către băuturile alcoolice.

***

Profesorul de istorie întreabă elevii din clasă.

– Cum s-a format poporul român?

– Prin unirea geto-dacă, a răspuns unul dintre elevi.

– Cum aşa?

– Simplu. Regele dac Burebista s-a dus într-o zi în şură, la Geta, şi i-a zis: Geto, de aici nu mai ieşi!

***

– Cum se numea soţia lui Decebal ?

– Decibela şi se spune că ea zbiera aşa de tare încât i se auzea vocea de la Sarmizegetusa în toată Dacia. Ca un omagiu pentru aceastã prinţesă nefericitã, fizicienii au numit după ea unitatea de măsură a sunetului. (Toma Caragiu)

***

Profesorul de istorie întreabă elevii în clasă:

– Ce au făcut dacii când au trecut Dunărea?

– Și-au uscat hainele, a răspuns un elev.

– Ce aflau migratorii de la daci în timpul invaziilor ?

– Migratorii ajunşi în Dacia îi întrebau pe localnici:Voi de unde sunteţi? Și ei răspundeau: D’aci!

***

Traian îl întâlneşte în sfârşit pe Decebal:

– Nu fii aşa încruntat, lasă că o să vă construim şosele pietruite.

Decebal se înnegurează.

– Şi poduri frumoase.

Decebal tace încăpăţânat.

– Şi temple cu statui… hai, mă, Decebal, zi şi tu ceva…

– Barză, brânză, mânz, dârz, viezure, cușmă, brad…

***

Prima hoardă de huni ajunge în Dacia.

Dacii lucrau pământul.

Hunii îi întreabă:

– Unde-i Câmpia Panoniei?

Dacii răspund:

– Într-acolo!

Trece o hoardă, trece a doua, mai trece una, de la o vreme dacii se satură să tot fie întrerupţi de la muncă şi scriu pe un banner în ce direcţie e Câmpia Panoniei.

MORALA: Hunii care-au ştiut să citească au mers acolo, cei care n-au ştiut au rămas aici.

***

Întrebare: Cum se salutau dacii?

Răspuns: What’s up, dac …

 

*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.